Consiliere Comportamentala – Disfunctia Cognitiva A Pisicii Senioare

Rici

Ce este disfunctia cognitiva si cum este diagnosticata?

In general, se considera ca functia cognitiva a unei pisici tinde sa intre in declin odata cu inaintarea in varsta, cu mult mai repede decat se intampla in cazul oamenilor. Daca pisica voastra prezinta unul sau mai multe dintre semnele de mai jos si toate cauzele potentiale, fizice sau medicale au fost excluse, acestea s-ar putea datora disfunctiei cognitive. Bineinteles, ca este la fel de posibil ca disfunctia cognitiva sa apara concomitent cu alte probleme medicale, astfel ca s-ar putea sa fie dificil de stabilit cauza exacta a fiecarui semn.

Intr-o maniera traditionala, acromionul DISHA a fost utilizat pentru a descrie semnele asociate disfunctiei cognitive. DISHA face referire la Dezorientare, Interactiunile care au fost alterate intre animalele de companie si membrii familiilor lor sau alte animalute de casa, modificarile aparute in ciclul Somn-veghe, murdarirea casei (House Soiling) si modificarile aparute in nivelul de Activitate. Odata cu cercetarile intreprinse in domeniul imbatranirii creierului la caini si pisici, specialistii in comportament au recunoscut semne suplimentare asociate disfunctiei cognitive. O lista actualizata a semnelor asociate disfunctiei cognitive include:

• Dezorientarea – Cum ar fi pierderea in zonele familiare, nerecunoasterea persoanelor familiare si indreptarea spre latura gresita a usii.
• Interactiunile – interactiunile sociale ar putea suferi modificari intre pisica si proprietar sau intre pisica si alte animalute din casa; unele pisici pot parea a fi mai afectuoase si mai lipicioase, in timp ce altele pot parea dezinteresate sau chiar irascibile atunci cand sunt mangaiate sau abordate.
• Modificarile ciclului somn-veghe – Pisica voastra poate dormi mai mult in timpul zilei, sta treaza in timpul noptii sau poate avea cicluri neregulate de somn-veghe. Acronimul DISHA a fost utilizat pentru a descrie semnele asociate disfunctiei cognitive.

„Acronimul DISHA a fost utilizat pentru a descrie semnele asociate disfunctiei cognitive.”

• Murdarirea casei – Pisicile incep sa-si elimine dejectiile in locuri in care anterior nu o faceau, incluzand spatii din interiorul casei sau in spatii exterioare neobisnuite;
• Nivelurile de activitate – Initial, poate fi inregistrata o diminuare globala a nivelurilor de activitate sau un interes scazut in a se juca. Totusi, odata cu inaintarea in varsta, unele pisici devin mai active ca urmare a faptului ca ele sunt nelinistite, nu pot sta locului, hoinaresc fara tinta sau dezvolta comportamente repetitive, cum ar fi linsul.
• Anxietatea – O crestere a anxietatii si starii de agitatie, care pot fi exprimate ca vocalizare, frici sau fobii nou-aparute sau devenind mai afectuos, mai lipicios si extrem de dependent de proprietari.
• Invatarea si memoria – Cercetarile recente au aratat ca intr-adevar exista un declin al proceselor de memorare si invatare pe masura ce pisicile imbatranesc si ca in testele neuropsihologice de control care determina abilitatea pisicii de a descoperi hrana ascunsa, o pierdere a proceselor de memorie si invatare a inceput cu cativa ani inainte ca semnele clinice sa fie evidente. Desi, in prezent, nu exista anumite teste standardizate pentru verificarea memoriei si invatarii la animalele de companie, trebuie sa fim atenti la orice modificare in comportamentele care ar putea indica ca pisica voastra nu mai poate duce la bun sfarsit sarcini pe care le-a invatat anterior. De asemenea, realizati ca atunci cand lucrurile se schimba in mediul de viata sau programul pisicii, companioana voastra varstnica nu se mai poate adapta sau invata atat de repede cum putea in trecut. Desi acestea ar putea fi semne ale imbatranirii creierului, la fel de bine, ele ar putea fi semne ale altor probleme medicale si ca urmare, ele ar trebui sa fie relatate medicului vostru veterinar de indata ce sunt observate.
  

De la ce varsta poate incepe sa apara declinul cognitiv?

Intr-un studiu realizat pe caini cu varste cuprinse intre 11 si 16 ani, 28% dintre proprietarii cainilor cu varste de 11-12 ani si 68% dintre proprietarii cainilor cu varste de 15-16 ani au relatat ca cel putin unul dintre semnele de mai sus au fost manifestate de cainele lor. Totusi, este important de notat faptul ca acestea sunt semne observate de proprietarii animalelor de companie in comparatie cu ceea ce cainele lor obisnuia sa fie cand era mai tanar. Cercetarile au aratat ca daca ati incerca si v-ati antrena cainele sa invete anumite lucruri noi, dupa varsta de aproximativ 7 ani, multi dintre caini incep sa manifeste un declin in abilitatea de memorare si invatare.

„Optiunile de tratament tind sa fie cele mai eficiente in incetinirea sau redresarea acestui declin atunci cand sunt instituite in stadiile timpurii ale evolutiei bolii.”

In mod similar, 35% dintre proprietarii de pisici varstnice cu varste cuprinse intre 11 si 15 ani au relatat cel putin unul dintre semnele declinului cognitiv; acest procentaj s-a ridicat la 50% la pisicile de peste 15 ani. Optiunile de tratament tind sa fie cele mai eficiente in incetinirea sau redresarea acestui declin atunci cand sunt instituite in stadiile timpurii ale evolutiei bolii. Ca urmare, asigurati-va sa semnalati oricare dintre aceste semne medicului vostru veterinar cat mai rapid cu putinta. Subliniez, optiunile de tratament tind sa fie cele mai eficiente in incetinirea sau regresia acestui declin atunci cand sunt instituite in stadiile timpurii ale evolutiei bolii.

Animalele de companie fac boala lui Alzheimer?

Multe dintre modificarile si leziunile asociate bolii lui Alzheimer la om au fost, de asemenea, identificate la caini si pisici. Daca apar probleme comportamentale multiple si aceste modificari progreseaza pana la punctul in care pisica sau cainele nu mai sunt un animal de companie „functional”, starea respectiva poate fi considerata similara senilitatii sau dementei de tipul Alzheimer.

Problemele comportamentale geriatrice pot fi tratate?

In multe cazuri, raspunsul este da. Bineinteles, daca exista probleme medicale care contribuie la modificarile comportamentale, problema s-ar putea sa nu fie tratabila. In consecinta, cheia succesului este de a raporta modificarile aparute si de a va prezenta companioana pentru evaluare si consult cat mai curand posibil de la aparitia noilor probleme.

Pisicile care dezvolta probleme comportamentale ca urmare a unor afectiuni medicale subiacente pot avea nevoie de modificari ale programului sau mediului lor de viata cu scopul de a face fata acestor probleme. Daca afectiunea este tratabila si poate fi controlata sau rezolvata (ex., boala Cushing, infectiile, afectiunile dureroase), atunci, dupa cum am discutat, trebuie sa fiti pregatiti sa va reeducati pisica deoarece noul obicei poate persista. De exemplu, in cazul murdaririi casei, pisica voastra poate prezenta o durata mai mica de control asupra urinarii si/sau defecarii datorita problemelor sale medicale. Daca aceste afectiuni nu pot fi controlate, atunci programul pisicii (iesiti mai frecvente afara) sau mediul de viata al acesteia (instalarea unei usite pentru a iesi mai frecvent afara, folosirea mai multor litiere) vor trebui sa fie modificate. Atunci cand vine vorba de stari care afecteaza mobilitatea pisicii, corectiile mediului de viata, a amplasarii litierei sau a tipului de litiera (de exemplu, o litiera cu o latura mai joasa) pot fi necesare.

In cazul disfunctiei cognitive, o crestere a proteinei neurotoxice denumita beta-amiloid, o accentuare in lezarea organismului datorita radicalilor liberi toxici, o pierdere a neuronilor si alteratiile neurotransmitatorilor, cum ar fi dopamina pot fi responsabile pentru multe dintre aceste modificari comportamentale. Atat terapia medicamentoasa, cat si terapia dietetica alimentara care ar putea ameliora aceste semne si au potentialul de a incetini acest declin sunt in prezent disponibile. Din nou, diagnosticul si interventia intreprinse de timpuriu au potentialul de a avea cele mai mari efecte.

Exista tratamente care pot ameliora semnele sau incetini evolutia imbatranirii creierului?

Selegilina este un medicament care a fost licentiat pentru tratamentul declinului cognitiv la cainii din America de Nord. Este clasat ca un inhibitor al monoaminoxidazei B (MAO-B), dar actiunea sa ar fi aceea de a intensifica functia neurotransmitatorilor, cum ar fi noradrenalina si dopamina, de a ajuta la reducerea deteriorarilor produse de radicalii liberi la nivelul creierului si probabil, ca un medicament neuroprotector. Multe dintre semnele descrise mai sus (DISHA) pot fi ameliorate prin tratament cu selegilina.

O alta metoda de gestionare a problemelor comportamentale ale seniorilor este o dieta terapeutica (b/d Canine Aging & Alertness – formula uscata de la Hills Pet Nutrition) care este conceputa pentru a proteja impotriva si posibil, pentru a regresa prejudiciile datorate radicalilor liberi toxici. Aceasta este imbogatita cu o varietate de antioxidanti, incluzand vitamina E, seleniu, vitamina C si fructe si legume. De asemenea, este suplimentata cu acizi grasi esentiali sub forma uleiurilor de peste si a anuitor factori care se dovedesc utili in eficientizarea functiilor mitrocondriilor celulare, incluzand L-carnitina si acidul lipoic. Dieta s-a demonstrat a imbunatati aminitarile de invatare si memoria la cainii seniori si amelioreaza multe dintre semnele clinice detaliate mai sus.

O alta dieta nou suplimentata cu uleiuri botanice ce contin trigliceride cu lant mediu s-a demonstrat sa amelioreze disfunctia cognitiva prin productia de corpi cetonici ca o sursa de energie alternativa pentru creier. Desi exista o larga varietate de suplimente naturale care, cel putin in mare parte, inca nu si-au dovedit eficienta, suplimentele nutritive cu fie S-adenosilmetionina (SAMe – Novifit de la Virbac Animal Health, America de Nord), fie cu o combinatie de resveratrol, vitamina E, gingko biloba si fosfatidilserina (Senilife de la Ceva Animal Health sau un produs derivat din proteina de meduza (Neutricks de la Quincy Animal Health) s-a demonstrat, de asemenea, ca amelioreaza semnele si probabil incetinesc evolutia declinului cognitiv.

Cercetarile continua in acest domeniu. Medicamentele care imbunatatesc circulatia la nivel cerebral si diminua riscurile de formare a coagulilor de sange (infarctele) pot oferi anumite sperante. Propentofilina este licentiata pentru utilizare in anumite tari din afara Americii de Nord. Cercetarile, de asemenea, au aratat ca transmiterea colinergica poate fi afectata la animalele de companie varstnice, astfel ca medicamentele care au efecte anticolinergice trebuie sa fie evitate atunci cand este posibil, iar medicamentele care intensifica transmiterea colinergica ar putea reprezenta o alta optiune posibila de tratament aflata la orizont. In cele din urma, pentru tratamentul semnelor specifice cum ar fi tulburarile de anxietate si ciclurile alterate somn-veghe, alte medicamente si substante terapeutice naturale se pot dovedi utile, dar o atentie speciala va trebui sa fie acordata potentialelor lor efecte secundare la varstnici.

Mai pot face si altceva pentru a-mi ajuta pisica sa aiba o viata mai lunga si mai sanatoasa?

In afara de gasirea unei diete adecvate pentru varsta si starea de sanatate a companioanei voastre, asigurandu-va ca aceasta nu este supraponderala poate avea beneficii semnificative pentru sanatate si speranta de viata. De asemenea, s-a demonstrat ca imbogatirea mediului de viata este foarte utila in mentinerea sanatatii creierului  (conceptul de „foloseste-l sau pierde-l”). Ca urmare, continuand sa-i asigurati pisicii voastre conditia fizica necesara, sesiunile de joaca, jucarii noi si chiar un program de instruire continua, toate laolalta ajuta la imbogatirea vietilor si stimularea creierelor companioanelor voastre varstnice. Acest lucru poate necesita modificarea programului de innobilare si dezvoltare pentru a se preta nevoilor fizice si comportamentale ale pisicii senioare. De exemplu, exercitiile fizice ar putea sa fie limitate la sesiuni scurte de joaca. Pe masura ce sanatatea fizica si functiile senzoriale intra in declin, jucariile, jocul si antrenamentul vor trebui sa fie adaptate pentru a se preta abilitatilor si limitelor fiecarui individ in parte. Insa, desi aceste modificari pot fi necesare, accentul ar trebui sa continue sa fie pus pe imbogatire si innobilare cu interactiuni sociale, antrenament si jucarii tip hranitor.

Mai exista si altceva ce-as putea face pentru a-mi ajuta pisica sa aiba o viata fericita in anii sai de senioara?

Pe masura ce imbatranesc, bolile si noile probleme de sanatate apar, astfel ca ajustarile si corectiile vor trebui sa fie facute pentru a ne acomoda si ingriji pisicoasele senioare. In cazul pisicilor care isi fac necesitatile mai des, mai multe litiere, litierele mai mari si curatarea mai frecventa a acestora pot fi necesare. Pisicile care au dificultati in ceea ce priveste mobilitatea lor pot avea nevoie de asistenta la urcatul si coboratul scarilor sau chiar vor avea nevoie de rampe pentru a urca si cobari scarile. Pisicile vor avea nevoie de patuturi sau litiere mutate in zonele in care sa aiba acces mai facil sau de litiere mai mari cu una dintre laterale mai joasa pentru un acces mai usor. Imbunatatirea iluminatului si adaugarea indiciilor/reperelor aromatizate le pot ajuta pe pisicoasele care si-au pierdut vazul sa se orienteze mai bine prin casa.

Cats' LadyVet - Doctorita Pisicilor este primul centru medical-veterinar de diagnostic si tratament dedicat exclusiv pisicilor. Daca iti doresti ca pisica ta sa se afle in ingrijirea unui medic veterinar specializat in medicina felina, a carui prioritate si prim interes profesional sunt pisicile, programeaza-ti pisica la 021.211.00.49 pentru un consult si vino s-o cunosti pe doctorita!

Adresa: Strada Sfantul Spiridon nr. 11, sector 2, Bucuresti

Adresa de e-mail: doctoritapisicilor@gmail.com

Telefoane de contact: 021.211.00.49 / 0724.199.920