marți, 15 noiembrie 2016

Modificarile Comportamentale Si Durerea La Pisicile Varstnice

Pe masura ce pisicile inainteaza in varsta, in general, vom fi martorii unor modificari in comportamentul lor. Activitatile ludice, salbatice si nebunatice pe care le asociem cu pisoii iau locul dormitului in soare si colindatului prin jurul casei care sunt apanajul pisicilor adulte. In mod firesc, presupunem ca pisicile senioare isi vor prelungi orele de somn in soare sau in paturile noastre. Totusi, este deosebit de important sa facem diferenta intre comportamentele feline normale si cele anormale, deoarece anumite modificari comportamentale la pisicile varstnice apar ca urmare a durerii si categoric acestea nu sunt normale.

Unele dintre modificarile comportamentale ale pisicilor varstnice apar ca urmare a durerii si categoric nu sunt normale.


Ce tip de modificari comportamentale as putea vedea la pisica mea si care ar putea semnala durerea?

Una dintre cele mai comune modificari comportamentale asociate durerii pe care le putem sesiza la pisicile varstnice este o diminuare a tabieturilor de a se toaleta si a se autoingriji. Pisicile sunt din fire extrem de fastidioase in a se mentine curate. Urmariti o pisica care nu doarme timp de cateva minute si foarte probabil o veti surprinde toaletandu-si anumite regiuni ale corpului. Osteoartrita este una dintre cele mai comune suferinte cronice ale pisicii care induce durere, afectand mai mult de 90% dintre pisicile de 10 ani si mai varstnice. Artrita spinala face ca rasucirea si intoarcerea sa fie inconfortabile, astfel ca toaletarea trunchiului sa se faca cu dificultate. Osteoartrita care implica coloana vertebrala posterioara si articulatiile bazinului poate face zona de deasupra pelvisului si regiunile superioare ale membrelor posterioare mai greu abordabile. Atunci cand toaletarea spinarii posterioare, a pelvisului si a membrelor posterioare devine dureroasa, pisica pur si simplu va inceta sa-si mai ingrijeasca blanita. Regiunile corporale ale pisicii care nu sunt toaletate, mai apoi se acopera de par mat si incalcit, iar pisica va prezenta un aspect general „neingrijit”. Atunci cand incercam sa le ajutam folosindu-ne de un pieptan sau o perie, ele vor incerca sa riposteze.


Daca observati ca pisica voastra dezvolta un par mat si incalcit sau pielea uscata si cu tendinta la descuamare excesiva, fixati-va o programare la medicul vostru veterinar, deoarece acestea ar putea fi un semnal important al existentei durerii. Avand in vedere ca pisicilor le place sa fie curate, o pisica murdara si neingrijita nu este un lucru normal! Daca pisica voastra intampina dificultati in a se toaleta chiar si dupa ce durerile ei au fost ameliorate cu succes, luati in considerare efectuarea unei „tunsori tip leu” pentru a va asigura ca trunchiul este tuns scurt si usor de mentinut curat.

Una dintre cele mai comune modificari comportamente asociate durerii la pisicile varstnice este o diminuare in a se toaleta si a se autoingriji.

Exista eventuale modificari ale comportamentului privind utilizarea litierei care ar putea insemna ca pisica mea are dureri?

Dupa cum am precizat deja, pisicile sunt faimoase pentru cat sunt de curate si de dichisite si acest lucru, in general, face referire si la tabieturile lor privind utilizarea litierei si eliminarea dejectiilor. Le place sa-si faca necesitatile intr-un loc discret, iar majoritatea tipurilor de nisip fac din litiera o destinatie atractiva. Daca o pisica care anterior a fost consecventa in a-si folosi litiera in mod corespunzator, brusc, incepe sa rateze litiera sau sa-si faca necesitatile in alte locuri din casa, ganditi-va la durere ca o posibila explicatie.

Atunci cand pisicile manifesta durere la nivelul soldurilor si a spatelui posterior, intrarea si iesirea dintr-o litiera poate fi o adevarata drama. Chiar si mai groaznice sunt litierele acoperite, atunci cand partea superioara a orificiului de acces poate intra in contact cu spatele pisicii. In aceasta situatie, adesea, pisica va merge la litiera, dar pur si simplu va refuza sa incerce sa intre in ea. In schimb, pisica poate opta sa-si faca necesitatile in apropierea litierei, dandu-ne de inteles ca stie ca acesta este locul de „toaleta”, dar in acelasi timp dandu-ne de inteles ca ii este incomod sau nu poate sa intre in litiera. Alte pisici, pur si simplu, vor opta in a-si face necesitatile in aceeasi camera in care este situata litiera, dar nu neaparat in apropierea acesteia. Si cu toate acestea, totusi, unele pisici pot opta sa-si faca necesitatile intr-o parte total diferita a casei. Odata ce durerea este tratata, litierele neacoperite cu o laterala mai joasa sunt de preferat.

O variatie pe aceasta tema poate aparea daca litiera este amplasata pe un nivel diferit al casei spre deosebire de zona in care pisica isi petrece, de regula, cea mai mare parte a timpului. Drumul in sus si in jos pe un sir de trepte pentru a ajunge la litiera poate fi o sarcina mult prea descurajatoare pentru o pisica cu dureri de spate sau de solduri.

Un ultim comportament modificat legat de litiera si asociat durerii este pisica care incepe sa stea in picioare in loc sa-si asume pozitia pe vine obisnuita. Aceste pisici nu se mai pot aseza pe vine in mod confortabil. Stand in picioare in timpul urinarii, ele pot chiar rata litiera, permitand urinei sa loveasca cea mai apropiata suprafata verticala sau sa se adune pe podeaua din apropiere.

Sunt ingrijorat(a) ca as putea trece cu vederea durerea la pisica mea. Ar mai trebui sa urmaresc si altceva?

Pisicile care odata „nu se dadeau in laturi” de la a sari pe obiectele de mobilier, polite si pervazuri, dar care acum fie nu mai sar, fie „cer” sa fie ridicate sau urcate pot prezenta dureri si au nevoie de o evaluare atenta. Unul dintre criteriile de evaluare a succesului unui protocol de gestionare a durerii la pisicile senioare este revenirea comportamentului de sarire.

Din cand in cand, in clinica, intalnim o pisica senioara careia ii displace sa fie manipulata in sala de consultatii. Comentariile obisnuite pe care le auzim de la proprietari sunt:

  • „Nu-i place sa fie ridicata sau luata in brate.”
  • „Nu-i place sa fie mangaiat pe spate (pe sale, spre baza cozii si peste solduri, etc.).”
  • „Nu-i place sa o ating acolo” (intr-un anumit loc)
  • „Pisica mea era foarte prietenoasa, dar acum se ascunde sub pat atunci cand avem musafiri si devine agresiva atunci cand oamenii incearca s-o mangaie.”


Cu toate ca pisicile pot fi pur si simplu timide si sperioase atunci cand vine vorba de sala de consultatii, acestea ar trebui sa fie dispuse sa le permita proprietarilor lor sa le atinga pe orice loc de pe corpul lor. Atunci cand se opun atingerii, mangaierii sau in orice mod manipularii (in special, daca odata nu aveau nimic impotriva), acesta este un „steag rosu” serios ca durerea ar putea fi prezenta.

Pisicile tind sa-si ascunda durerea, asa ca nu ignorati indiciile comportamentale asociate starii pisicii voastre varstnice.


In oricare dintre scenariile de mai sus, durerea ar trebui sa se regaseasca pe lista aspectelor de luat in considerare. Fixati-va o programare la medicul vostru veterinar si relatati-i motivele voastre de ingrijorare. Pisicile tind sa-si ascunda durerea, asa ca nu ignorati aceste indicii comportamentale asociate starii pisicii voastre varstnice. Cu cat mai repede identificam si tratam durerea, cu atat mai bine va fi pentru toata lumea. Mustacioasa voastra va va multumi!