Pisicile Devon rex au fost comparate cu gnomii și extratereștrii din spațiu datorită urechilor lor enorme ca de liliac, ochilor lor mari, pătrunzători și trupurilor lor diafane parcă desprinse din altă lume. Nu numai că au o înfățișare neobișnuită, dar aceste minuni cu părul ondulat au personalități care nu pot fi întrecute. Poreclite pisicile pudeli datorită blănițelor scurte și crețe sau Denis – Pericol public datorită personalității poznașe, pisicile Devon rex sunt jucăușe și energice și nu le face nimic mai fericite decât timpul petrecut alături de companioni lor umani favoriți.
Istoricul și originea
Se crede că gena responsabilă pentru textura ondulată a blăniței Devon rex-ului a apărut în urma unei mutații spontane în fondul genetic al pisicii domestice, dar exact unde și când s-a produs acest lucru nu este cunoscut. După câte se pare, tatăl Devon rex-ului a fost un motan sălbatic cu blana cârlionțată care trăia în jurul unei mine de cositor abandonată din apropierea Buckfastleigh, Devon, Anglia. El s-a împerecheat cu o pisică calico cu părul drept care în 1960 a dat naștere unor pisoi, în grădina unei iubitoare de pisici, Beryl Cox. Unul dintre acești pisoi, un mascul negru-maroniu pe care Cox la numit Kirlee, avea părul scurt și cârlionțat ca al tatălui său.
La început, Kirlee a fost considerat a fi un membru al rasei Cornish rex, care a fost descoperită în Cornwall, Anglia, cu 10 ani înainte, motiv pentru care acest exemplar a fost trimis crescătorului de Cornish rex, Brian Sterling-Webb. Totuși, după ce Kirlee s-a împerecheat cu nouă femele diferite de Cornish rex și a produs numai pisoi cu părul drept, crescătorii au fost convinși că acesta făcea parte dintr-o rasă complet diferită. Denumirea de Devon rex a fost adoptată făcând referire la ținutul de origine al rasei, urmând ca mai apoi să se stabilească și un program de selecție. Testele efectuate consecutiv împerecherilor succesive au arătat că gena responsabilă pentru blana buclată era recesivă. Crescătorii au fost de părere că părinții lui Kirlee trebuie să se fi înrudit, din moment ce o genă recesivă trebuie să fie moștenită de la ambii părinți pentru a se manifesta la descendenți. Pentru a menține rasa sănătoasă și pentru a extinde fondul genetic, pisicile Devon rex au fost încrucișate cu burmeza, britanicele și americanele cu părul scurt.
Primul Devon rex a fost importat în Statele Unite în 1968. În 1972, ACFA recunoștea statutul de membru al Devon rex-ului, urmând ca în 1979, TICA să facă același lucru. CFA i-a acordat statutul de membru abia în 1983. Astăzi, toate asociațiile recunosc rasa. Chiar dacă nu a fost niciodată atât de popular ca și Cornish rex-ul, Devon rex-ul a făcut pași mari, având un fan club în continuă dezvoltare. Din moment ce fondul genetic era încă redus, americanele și britanicele cu părul scurt au fost utilizare în programele de reproducție ale Devon rex-ului până la 1 mai 2003, pentru a conferi rasei robustețe.
Astăzi, rasa este recunoscută de următoarele asociații și organizații internaționale: American Association of Cat Enthusiasts (AACE), American Cat Association (ACA), American Cat Fancier's Association (ACFA), Canadian Cat Association (CCA), Cat Fanciers' Association (CFA), Cat Fanciers' Federation (CFF), The International Cat Association (TICA), Traditional Cat Association, Inc. (TCA), United Feline Organization (UFO), FiFe (Federation Internationale Feline) și AFR (Asociația Felină Română).
Înfățișarea și dimensiunile
Corpul Devon rex-ului este zvelt și de lungime medie, cu osatură fină și este susținut de membre lungi și suple. Nu vă lăsați păcăliți de acest aspect întrucât sub blana lor buclată se află mușchi fermi și puternici. Membrele posterioare sunt într-oarecare măsură mai lungi decât cele anterioare.
Forma capului Devon rex-ului este unică deopotrivă; capul are formă conică cu craniul plat, un bot bine dezvoltat, scurt și maxilare puternice și evidente. Urechile sunt surprinzător de mari, late la bază, rotunjite la vârfuri și situate mai degrabă sub linia frunții decât deasupra acesteia. Ochii ovali sunt mari și bine distanțați, înclinându-se spre marginile externe ale urechilor.
Bineînțeles că blana sa buclată este caracteristica sa cea mai populară. Blana este scurtă pe spate, laterale, porțiunea superioară a membrelor și coadă și foarte scurtă pe cap, urechi, gât, lăbuțe, piept și abdomen.
În comparație cu blana Cornish rex-ului căreia îi lipsește părul de protecție, învelișul pilos al Devon rex-ului este format din toate cele trei tipuri de peri: de protecție, senzitivi (mustăți sau vibrise) și puf. Totuși, perii de protecție sunt fragili și reduși ca dezvoltare, iar mustățile deseori pot lipsi în totalitate. Firele de păr se pot rupe cu ușurință, motiv pentru care la această rasă se pot sesiza zone lipsite de păr (chiliuțe) care vor fi acoperite în următoarea perioadă de regenerare a părului, în general, primăvara și toamna.
Toate culorile și modelele sunt acceptate, inclusiv modelul colorpoint specific siamezei. Cu toate acestea, din moment ce rasa este încă destul de rară, nu toate culorile sunt disponibile. Culorile și modelele uzuale sunt reprezentate de bicolor, negru fumuriu, carapace de broasca, tărcat argintiu, roșu și maron, negru uni, albastru uni și alb uni cu ochii aurii, albaștrii sau ceacâri (câte unul de o altă culoare).
Un Devon rex adult poate atinge la maturitate o greutate corporală în jur de 2,5-4 kg, dar s-au întâlnit exemplare și mai corpolente.
Personalitatea
Pisicile Devon rex seamănă cu niște spiriduși, dar au caracterul specific felinelor. Nu adoră nimic mai mult decât să se cuibărească cu voi în fiecare noapte și să se trezească alături de voi în fiecare dimineață cu săruturi pe frunte și torsuri pline de afecțiune. Și din moment ce Devon rex-ilor li se schimbă rar părul, îi puteți strânge în brațe fără a sta stresați că vă veți umple de păr.
Pisicile Devon rex sunt afectuoase, loiale, jucăușe, neînfricate și inteligente, iar acestea sunt doar câteva dintre calitățile care-i fac o alegere bună pentru „obsedații” de pisici și doar câteva dintre motivele care i-au făcut pe iubitorii de pisici să le numească „maimuțele îmbrăcate în pisici”. Devon rex-ii sunt cățărători pe umeri, ocupanți ai genunchilor voștri, mișcători din cozi și recuperatori de jucării. Ei au o curiozitate aparte. Nu se vor îndepărta niciodată de voi, implicându-se în toate activitățile, indiferent dacă acestea înseamnă pregătirea cinei, navigarea pe internet sau lenevirea în fața televizorului. Pisicile Devon rex sunt și foarte vorbărețe, dar nu enervante. Retrasă? Independentă? Distantă? Niciunul dintre aceste cuvinte nu se potrivesc descrierii Devon rex-ului. Sunt feline foarte inteligente așa că pot fi învățate o multitudine de trucuri. Firi extraordinar de jucăușe, Devon rex-ii nu vor spune niciodată nu unui joc de-a-v-ați-ascunselea.
Această combinație adorabilă nu face nimic altceva decât să sugereze personalitatea șugubățului care mocnește la interior. Dacă ar fi să fim mai „profunzi” în a descrie personalitatea Devon rex-ului am putea spune că este întrucâtva o combinație între o pisică, un câine, o maimuță și Dennis, pericol public.
Firea lor extrem de sociabilă, face ca Devon rex-ii să nu agreeze perioadele prea lungi în care nu beneficiază de companie. Astfel, ei nu fac discriminări atunci când vine vorba de cei cu care-și petrec timpul. Se simt bine în compania oamenilor, a altor Devon rex-i (adeseori, creându-și o „gașcă de Devon-i”), a altor pisici, a câinilor și ocazional, chiar și a unei păsări, a unui dihor sau a unui iepure.
Atenționare: Devon rex-ii sunt experți în a depista hrana și nu mai vorbim, în a o șterpeli. Așa că fiți pregătiți să vă apărați farfuriile cu mâncare și să nu lăsați nicio urmă de resturi de la masa voastră căci altfel, dibaciul Devon rex se va autoservi fără a sta prea mult pe gânduri.
Relațiile cu familia și casa
Fiind foarte afectuoase, pisicile Devon rex pot trăi foarte bine cu alte animăluțe de casă, indiferent că sunt de altă specie sau tot pisici. Devon rex-ul tinde să se înțeleagă cel mai bine cu copiii de vârste mai mari, care sunt în stare să înțeleagă că este și ea o pisică cu tabieturi și că are și ea nevoie de momentele ei de intimitate.
Pisicile Devon rex sunt pisicile ideale pentru proprietarii de apartamente la bloc, preferând să-și petreacă timpul în interiorul confortabil al căminului, mai ales noaptea și când afară este frig. Sunt pisici extrem de sociabile și care tânjesc după companie, așa că dacă nu vă permite timpul să le acordați atenție și companie, ideal ar fi ca de la bun început să achiziționați doi Devon rex-i astfel încât să-și țină unul altuia companie.
Aspecte particulare
Devon rex-ii au părul extrem de scurt și rar, astfel că au nevoie de o minimă periere. Totuși, unele exemplare au nevoie de îmbăieri periodice datorită secreției excesive a glandelor sebacee. Toate pisicile produc sebum, dar Devon rex-ii nu au suficient păr pentru a-l absorbi. Permițându-i-se să se acumuleze, secreția glandelor sebacee pot face ca blana să pară unsuroasă și poate chiar contribui la apariția afecțiunilor pielii (frecvent, dermatita cu Malassezia spp.). De asemenea, urechile lor mari par a avea tendința de a acumula mai multă mizerie și mai mult cerumen decât în cazul altor rase, astfel că toaletarea cu dischete de demachiat sau tampoane de vată, o dată pe săptămână, este recomandată.
În orice caz, necesitatea de a fi îmbăiate variază de la o pisică la alta. Unele exemplare au nevoie de o baie săptămânală, în timp ce altele trebuie îmbăiate numai rareori. Indiferent de situație, este important să vă educați Devon rex-ul încă din copilărie să accepte îmbăierea.
Perierea Devon rex-ului este o chestiune delicată, pe deoparte pentru că blănița lor este foarte fină și se rupe cu ușurință și pe de alta, pentru că majoritatea periilor de toaletaj din pet shop-uri nu sunt tocmai ustensilele adecvate pentru blănița și pielicica Devon rex-ului. În consecință, nu trebuie să vă impacientați căci avem „ac de cojocul orișicui”. Nu putem folosi perii, dar ce putem folosi?!? Păi, de exemplu, propriile voastre mâini ușor umezite sau o bucățică de piele de căprioară (ca cea folosită pentru curățarea ochelarilor) sau o bucățică de pânză din bumbac, moale și ușor umezită, oricare dintre ele va face perierea delicată, eficientă și va ajuta la distribuirea uleiurilor naturale produse de piele pe toată suprafața blăniței.
Deși este o chestiune care este general valabilă pentru toate pisicoasele de apartament sau de interior, la modul general, cat tree-ul cât și polițele situate la înălțime sunt o necesitate pentru Devon rex-i cărora le place să-și inspecteze arealul de viață dintr-o poziție de superioritate și, de asemenea, să se cuibărească în locurile în care sunt mai dificil de abordat pentru a-și petrece momentele de tihnă.
Am să mă repet, dar doar din motivul de a sublinia necesitatea și vitalitatea petrecerii timpului alături de Devon rex-ul vostru. Sunt pisici extrem de inteligente care adoră joaca, care învață cu ușurință diverse comenzi și trucuri, care se cațără cu multă dibăcie pe draperii în căutarea aventurii și care iubesc să fie iubite și urăsc să se plictisească.
În ceea ce privește nevoile nutritive speciale ale Devon rex-ului, ele nu sunt cu nimic mai deosebite decât ale altei pisici. Hrana de foarte bună calitate (super premium) care este echilibrată în substanțele nutritive esențiale, cu un conținut de proteine adecvat categoriei de vârstă a acestuia și bogată în antioxidanți este alegerea corectă și care va asigura o dezvoltare și întreținere înfloritoare. Evitați dietele care conțin porumb, grâu, produse lactate sau reziduuri de producție sau produse secundare. Aveți grijă la apucăturile de hoțomani ai Devon rex-ilor asigurându-vă că nu le lăsați la îndemână alimente sau resturi alimentare care le pot genera deranjamente gastro-intestinale, intoleranțe, alergii și posibil, intoxicații.
Dacă ar fi să tragem o linie și să însumăm caracteristicile Devon rex-ului, ele ar arăta astfel pe o scară de la 1 la 5:
Boli și afecțiuni curente
Se zvonește că pisicile Devon rex sunt hipoalergenice și pot fi tolerate de persoanele alergice la pisici. Din nefericire, aceste zvonuri sunt greșite. Nicio rasă de pisici nu este hipoalergenică. Într-adevăr, Devon rex-ul își înlocuiește părul mai puțin decât alte rase de pisici, caracteristică care vă va ajuta să vă mențineți mobilierul lipsit de păr. În orice caz, nu părul este cel care induce reacția alergică la majoritatea persoanelor, ci o enzimă alergenică denumită Fel d1 care este secretată de glandele sebacee și salivare. Devon rex-ul produce aceeași cantitate de enzimă ca orice altă pisică obișnuită astfel că în timpul toaletării el o distribuie de-a lungul blănii. Totuși, din moment ce Devon rex-ii își înlocuiesc părul acoperit cu alergeni mai puțin și pot fi îmbăiați periodic pentru a înlătura enzima distribuită pe păr, unele persoane alergice îi pot tolera mai ușor în comparație cu alte rase de pisici. Dacă sunteți alergic la pisici, aranjați-vă să petreceți câtva timp alături de un Devon rex înainte de a vă hotărî să achiziționați unul.
Acum hai să discutăm pe șleau despre afecțiunile cu specificitate ale poznașul vostru Devon rex. Discuția aceasta nu are menirea de a vă speria, ci doar de a vă informa cu privire la problemele de sănătate frecvent întâlnite tocmai pentru a fi în cunoștință de cauză atât în alegerea unui astfel de companion, cât și în a ști ce probleme ar trebui investigate sau ținute sub observație în caz că apar simptome caracteristice acestora.
Devon rex-ii pot suferi de diferite maladii și afecțiuni care sunt întâlnite la majoritatea pisicilor, fie de rasă pură (cu pedigree), fie de proveniență mixtă. Dintre problemele de sănătate observate cu o frecvență ridicată la Devon rex-i enumerăm: hipotricoza congenitală, cardiomiopatia hipertrofică felină (HCM), dermatita cu Malassezia, displazia de șold, luxația patelară (a rotulei), amiloidoza hepatică, urticaria pigmentosa, diverse coagulopatii (cu deficiențe singulare sau multiple) și miopatia specifică a Devon rex-ului.
Miopatia Devon rex-ului este o maladie moștenită ce este generată de o genă recesivă autosomală. Boala este observată la pisicile din rasa Devon Rex și Sphynx, indiferent de sex. Semnele clinice specifice pot fi observate încă de când pisoii încep să se deplaseze singurei (în jurul vârstei de 3 săptămâni) – dificultăți în deplasare, înghițire, poziționarea anormală a capului și gâtului, capacitate redusă de efort, vărsături, etc. – și pot fi exacerbate de urinare, defecare, stres, alte afecțiuni simultane, temperaturile scăzute și entuziasm sau frică. În prezent, există un test genetic pentru depistarea acestei maladii. Din păcate, nu există un tratament specific, iar semnele clinice se pot agrava până în jurul vârstei de 6-9 luni, după care boala este, de regulă, stabilă sau progresează lent. Evoluția bolii va depinde de severitatea miopatiei și, în principal de implicarea sau nu a zonei faringo-laringiene în manifestarea maladiei. Spasmul laringian este adesea cauza morții.
Luxația patelei sau a rotulei este o afecțiune în care rotula este dislocată și se deplasează în afara poziției ei normale. De regulă, luxația rotulei este medială (poate fi palpată la interiorul articulației genunchiului), dar, ocazional, a se poate disloca și lateral (la exteriorul articulației genunchiului). Această problemă medicală poate apărea atât post-traumatic, cât și congenital, de cele mai multe ori însoțind o altă afecțiune ortopedică, respectiv, displazia de șold. De asemenea, în cazurile congenitale, luxația este de cele mai multe ori bilaterală, ceea ce înseamnă că ambii genunchi vor avea de suferit. Semnele pot fi ocazionale (dacă luxația se produce din când în când) sau permanente (în cazul luxației complete sau persistente). Diagnosticul este unul simplist și se poate realiza prin palpația genunchiului și radiografierea genunchiului sau genunchilor afectați. Remedierea, de cele mai multe ori, se realizează prin corecție chirurgicală pentru a evita modificările osteo-articulare pe termen lung și apariția osteoartritei.
Cardiomiopatia hipertrofică felină (HCM) este cea mai comună formă de boală cardiacă la pisici și apare atunci când se înregistrează o îngroșare a peretelui muscular al inimii. Ca urmare, volumul de sânge prezent în camerele inimii este redus și, de asemenea, această îngroșare nefirească va împiedica mușchiul cardiac (miocardul) să se relaxeze în mod adecvat între contracții. Semnele clinice pot fi de la inaparente (pisică fără simptome vizibile) până la semne severe cu intoleranță la efort, apatie, respirație cu dificultate și chiar paralizia piciorușelor din spate dacă afecțiunea se complică cu insuficiență cardiacă și/sau tromboembolism aortic. În cazul Devon rex-ului nu există un test genetic specific, dar examinarea cardiologică de specialitate detaliată poate pune diagnosticul cu ușurință. Tratamentul vizează susținea vitalității și funcției miocardului, precum și tratarea eventualelor manifestări clinice. Boala nu poate fi vindecată, ci doar ținută sub control.
Deoarece fondul genetic al Devon rex-ului este redus, consangvinizarea este o problemă. Cardiomiopatia și o miopatie distrofică denumită miopatia congenitală au fost descoperite la câteva linii pure. Asigurați-vă să cumpărați de la un crescător care vă poate oferi un certificat de sănătate.
Masculii, ca în cazul oricărei alte rase de pisici, nu sunt feriți de sindromul urologic felin (formarea de cristale și pietricele la nivel renal sau vezical), motiv pentru care trebuie avută o atenție sporită asupra alimentației si a apariției eventualelor dificultăți de urinare. Aceeași situație este întâlnită și la femele. Singura diferență o reprezintă anatomia porțiunii terminale a aparatului urinar diferită între cele două sexe. Uretra femelelor se deschide larg la nivelul vaginului, în timp ce uretra masculilor se îngustează marcant la baza penisului, ceea ce face ca eventualele probleme urinare să fie mult mai severe ca exprimare clinică.
Ideal este ca anual și mai ales după vârsta de 6-8 ani, chiar daca aveți un exemplar sănătos, să-i faceți un control de rutină și câteva investigații (ecografie, radiografie, analize de sânge și urină) pentru a depista din timp eventualele sensibilități și pentru a încerca remedierea acestora printr-o alimentație corespunzătoare sau cu ajutorul unui tratament adecvat.
Dacă ar fi să luați în considerare împerecherea Devon rex-ului vostru, musai este ca acesta/aceasta, cât și partenera/partenerul să fie testați în prealabil pentru determinarea grupei de sânge, bolile imuno-supresoare virale pisicești (FIV/FeLV), afecțiunile specifice rasei și per ansamblu, să vă asigurați că sunt niște părinți sănătoși care vor da naștere unor pisoi deopotrivă de viguroși și sănătoși. Atenție! Incompatibilitățile de grupă de sânge pot determina mortalitate neonatală ridicată la scurt timp după fătare. De asemenea, în timp, s-a constatat o prevalență crescută a distociilor (fătărilor cu dificultăți) la femelele de Devon rex.
Speranța medie de viață a Devon rex-ului este de 10-14 ani.
Cats' LadyVet - Doctorita Pisicilor este primul centru medical-veterinar de diagnostic și tratament dedicat exclusiv pisicilor. Dacă îți dorești ca pisica ta să se afle în îngrijirea unui medic veterinar specializat în medicină felină, a cărui prioritate și prim interes profesional sunt pisicile, programează-ți pisica la 021.211.00.49 pentru un consult și vino să ne cunoști.
Adresa: Strada Sfantul Spiridon nr. 11, sector 2, București
Adresa de e-mail: doctoritapisicilor@gmail.com
Telefoane de contact: 021.211.00.49 / 0724.199.920
Actualizat în 19 februarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc pentru interesul acordat...Va voi raspunde in cel mai scurt timp..:)