Burmeza este o felina robusta cu blana scurta, lucioasa, ca
de satin. Originare din Birmania (acum Myanmar), toate burmezele europene si
nord americane, se trag dintr-o singura pisica care ajungea in Statele Unite in
anul 1930. Rasa ca atare, in orice caz, exista de sute de ani in tinuturile
sale natale. Dupa cum spune legenda, Burmeza este o descendenta a unei rase de
pisici idolatrizata odata de mult in templele burmeze ca intrupare a binelui.
Istoricul si originea
Denumite pisici de bronz in tinuturile lor natale
datorita coloritului brun intens, aceste pisici traiesc in sud-estul Asiei de
secole. Ele erau reprezentate si descrise in lucrarea antica The Cat-Book Poems,
un manuscris redactat in orasul Ayudha, Siam (acum Thailanda) undeva intre anul
1350, cand orasul a fost fondat, si 1767, cand orasul a fost distrus de catre
invadatori.
Cu toate acestea, epopeea burmezei de astazi, a inceput
din 1930, cand o pisica femela a fost adusa in Statele Unite din Burma. Pisica,
numita Wong Mau, i-a atras atentia lui Joseph Thompson, un medic proaspat
pensionat din marina americana, drept pentru care acesta a luat-o in casa sa
din San Francisco.
In urma imperecherii lui Wong Mau cu pisici siameze,
Thompson a constatat ca Burmeza era o rasa distincta mai degraba decat o
varianta a siamezei. Astfel, doctorul a inceput un program de imperechere bine
pus la punct pentru a consacra Burmeza ca noua rasa americana. Trei varietati
de culoare au fost identificate: brun cu extremitatile inchise la culoare, maro
deschis cu extremitatile mai inchise la culoare si brun-ciocolatiu inchis. In
cele din urma, Thompson se decide sa imperecheze numai exemplarele
brun-ciocolatii, considerandu-le cele mai frumoase si mai deosebite.
Rasa a fost controversata de la inceput. Crescatorii de
siameze s-au opus cu tarie, ei considerand-o pe Wong Mau siameza de calitate
slaba si nu-si doreau ca genele ei sa altereze fondul lor genetic pur. Alti
iubitori de pisici, cu toate acestea, au fost impresionati rapid de aspectul si
personalitatea Burmezei.
Cat Fanciers’ Association (CFA) accepta pentru prima data
Burmeza pentru a fi omologata in 1936, dar datorita numeroaselor controverse
iscate si programelor de selectie slabe, CFA, in 1947, suspenda omologarea
Burmezei. Dupa acest esec, crescatorii si-au canalizat eforturile in directia
ameliorarii rasei. In 1953, CFA reintroduce Burmeza pentru recunoastere si in
1957 i se acorda dreptul de a participa in cadrul expozitiilor feline si
statutul de membra. Ulterior, rasa a fost perfectionata prin intermediul
programelor de selectie, astfel evidentiindu-se trei tipuri conformationale
distincte.
Rasa este recunoscuta
de urmatoarele asociatii si organizatii internationale: American Association of
Cat Enthusiasts (AACE), American Cat Association (ACA), American Cat Fancier's
Association (ACFA), Canadian Cat Association (CCA), Cat Fanciers' Association
(CFA), Cat Fanciers' Federation (CFF), The International Cat Association (TICA),
United Feline Organization (UFO), FiFe (Federation
Internationale Féline) si Asociatia Felina Romana (AFR).
Burmeza europeana a fost acceptata de catre CFA in 1994. In
cadru CFF, CCA si UFO, rasa este acceptata in cadrul expozitiilor feline sub
denumirea de „burmeza straina”.
Aspectul exterior si
dimensiunile
Deoarece aspectul exterior al Burmezei s-a modificat de-a
lungul anilor, astazi exista trei tipuri diferite: Burmeza moderna,
traditionala si europeana. Astazi, Burmeza moderna este favorita in cadrul
expozitiilor feline. Ea este caracterizata printr-un corp compact, robust, care
este surprinzator de greu ca si masa corporala, un cap rotund, un bot scurt si
lat si ochi rotunzi, proeminenti si bine distantati. Culorile acceptate sunt
culoarea samurului (brun), culoarea sampaniei, albastru si platina.
Burmeza traditionala seamana mult mai mult cu rasa care a
fost prima data importata in America: robusta si musculoasa, dar cu trasaturi
ale capului complet diferite. Capul este usor rotunjit, fata este plata, iar
botul este lat, patratos si bine dezvoltat. Burmeza traditionala se gaseste in
aceleasi culori ca si cea moderna.
Burmeza europeana este cunoscuta si sub denumirea de
tipul strain. Aceasta este o pisica de talie medie, eleganta, care nu este nici
anorexica si nici dolofana, ci undeva intre ele. Ochii sunt usor oblici.
Burmeza europeana se gaseste intr-o gama larga de culori, incluzand brun,
albastru, ciocolatiu, liliachiu, rosu, crem, seal tortie, brown tortie, blue
tortie, chocolate tortie si liliac tortie.
Facand abstractie de tiparul conformational, Burmeza este
o pisica de talie medie, bine facuta, atletica, cu urechile bine distantate,
mai late la baza si cu varful rotunjit, ochi mari, stralucitori, de nuante
galben. Trupul le este zvelt si picoarele elegante, cu labe mici si ovale
dandu-i Burmezei o alura aristocratica. Pieptul este puternic si rotunjit.
Coada este de lungime medie, conica, terminandu-se cu un varf rotunjit.
Toate cele trei tipuri prezinta doua trasaturi comune,
respectiv blana scurta, matasoasa, foarte lucioasa, de textura satinului si personalitatea
lor, care este in stare sa cucereasca chiar si pe cel mai inversunat ailurofob.
Personalitatea
Burmezele sunt active si foarte inteligente, placandu-le
sa se joace, in special daca stapanul lor se implica in joc. In orice caz, daca
va petreceti majoritatea timpului departe de casa, Burmeza nu este tocmai cea
mai potrivita rasa de pisici pentru voi. Burmeza este extrem de devotata si
sociabila, necesitand din partea voastra un timp apreciabil pentru a-i tine
companie. In aceasta situatie, in cazul in care sunteti hotarat sa intrati in
posesia unei Burmeze, este cel mai indicat sa achizitionati doua pentru a-si
tine companie una celeilalte.
Ca si siamezele, Burmezele pot fi vorbarete, galagioase,
dar au miorlaitul mai suav, mai melodios decat acestea si si-l folosesc in
special atunci cand vor sa atraga atentia asupra unui lucru primejdios sau
sa-si avertizeze proprietarul ca au castronasele de hrana goale. Atunci cand
„discuta” cu persoanele lor favorite, ele emit o multitudine de miorlaituri
dragalase si expresive.
Burmeza poate fi o pisica hotarata, ferma. Odata ce si-au
pus in cap ceva, respectiv sa se catare in poala ta sau sa-si bage botul in
farfuria ta, singura solutie este sa renunti si sa accepti inevitabilul.
Prietena voastra, Burmeza va rezista mai mult in orice lupta a ambitiilor.
Relatiile cu familia si casa
Burmeza este un companion excelent pentru copii, fiind
foarte toleranta cu nazbatiile acestora. Ea se va intelege bine si cu alte
animalute de casa atata timp cat creste impreuna cu acestea si acestea se lasa
dominate de dumneaei. Sunt pisici carora le place sa se implice in activitatile
familiei sale, invatand foarte repede sa deschida usile, doar pentru a fi in
compania stapanilor lor.
Burmeza nu este o pisica extrem de pretentioasa
adaptandu-se cu usurinta atat vietii intr-un apartament de bloc cat si intr-o
casa la tara.
Aspecte particulare
Blana Burmezei, neteda si lucioasa, necesita o minima
ingrijire. Perierea minutioasa cu o perie de buna calitate sau cu un pieptan
din inox, o data pe saptamana, va va mentine Burmeza intr-o forma maxima.
Gherutele trebuie scurtate la fiecare aproximativ 2-4 saptamani.
Femela este destul de precoce, atingand maturitatea
sexuala in jurul varstei de 9 luni. Puii se nasc in numar de 4-5 la fiecare
fatare, dar coloritul lor se stabilizeaza abia in jurul varstei de 3-4 luni.
Boli si afectiuni curente
Burmeza este predispusa gingivitei, motiv pentru care ar
trebui sa beneficieze de controale stomatologice o data pe an si de ingrijiri
speciale (detartraj, periaj dentar profesionist) atunci cand este necesar.
Hranirea acesteia cu hrana granulata de buna calitate o va ajuta sa-si mentina
dintii curati, dar ingrijirea dentara suplimentara este adesea necesara pentru
a-i intretine dantura in perfecta stare de sanatate. De asemenea, Burmeza este
predispusa afectiunilor oftalmologice si neurologice, dar s-au sesizat numai
cazuri exceptionale.
Desi destul de rar, alte probleme semnalate care
afecteaza Burmeza moderna includ diformitatile craniene la pisoii nou-nascuti,
lacrimarea excesiva si problemele respiratorii datorita dimensiunii reduse a
nasului. Din spusele crescatorilor, Burmeza traditionala si cea europeana sunt
lipsite de aceste probleme.
Masculii, ca in cazul oricarei alte rase de pisici, nu
sunt feriti de sindromul urologic felin (formarea de pietricele la nivel renal
sau vezical), motiv pentru care trebuie avuta o atentie sporita asupra
alimentatiei si a aparitiei eventualelor dificultati de urinare.
Ideal este ca dupa varsta de 6-8 ani, chiar daca aveti un
exemplar sanatos, sa-i faceti un control de rutina si cateva investigatii
(ecografie, radiografie, analize de sange si urina) pentru a depista din timp
eventualele sensibilitati si pentru a incerca remedierea acestora printr-o
alimentatie corespunzatoare sau cu ajutorul unui tratament adecvat.
Speranta medie de viata a Burmezei este de
13-15 ani, dar la aceasta rasa s-au raportat si exemplare mult mai longevive
(18-20 ani).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc pentru interesul acordat...Va voi raspunde in cel mai scurt timp..:)