Infectia Cu Calicivirusul Felin

Ce este calicivirusul felin?

Calicivirusul felin (FCV) este un virus care reprezinta o cauza importanta a infectiilor respiratorii superioare si a bolilor orale la pisici. Acest virus infecteaza pisicile din intreaga lume si provoaca imbolnaviri atat la speciile domestice, cat si la cele salbatice din familia felidelor. Exista cel putin 40 de tulpini diferite de FCV, iar virulenta sau severitatea bolii cauzate de diferitele tulpini poate varia semnificativ.

Desi alte cateva virusuri si bacterii diferite pot cauza boli respiratorii la pisici, calicivirusul este unul dintre cei mai frecventi agenti infectiosi izolati la pisicile cu infectii respiratorii. Informatii privind alti agenti infectiosi care pot cauza o infectie a cailor respiratorii superioare la pisici pot fi gasite in materialele separate (indreptati-va atentia spre „InfectiaCailor Respiratorii Superioare a Felinelor” sau materialele informative aferente unei anume boli).

Care sunt simptomele infectiei cu calicivirus?

Simptomele tipice ale unei infectii a cailor respiratorii superioare implica nasul, ochii si gatul, provocand simptome de tipul stranutului, congestiei nazale, conjunctivitei (inflamatia membranelor care imbraca pleoapele) si scurgerile nazale sau oculare. Scurgerile sau secretiile pot fi transparente sau pot deveni purulente (continand puroi).

„…pisicile cu infectie cu calicivirus, adesea, dezvolta ulcere…”

In afara acestor simptome tipice, pisicile cu infectie cu calicivirus, adesea, dezvolta ulcere pe limba, palatul dur, gingii, buze sau nas; pisicile cu ulcere in gura, de regula, vor saliva sau bali in mod excesiv. Simptomele care nu sunt specifice pentru o infectie a cailor respiratorii superioare sunt reprezentate de anorexie, letargie, febra, marime in dimensiune a limfonodulilor si blefarospasm (clipire frecventa sau tendinta de a tine ochii pe jumatate inchisi).

Pisicile infectate cu FCV vor prezenta o diversitate mare de simptome, in functie de tulpina de calicivirus implicata in infectie. In unele cazuri, singurul simptom al infectiei cu FCV ar putea fi doar ulcerele orale sau nazale, dar, de obicei, exista si alte simptome tipice ale infectiei cailor respiratorii superioare. Unele tulpini de FCV pot determina ca o pisica infectata sa dezvolte schiopatura dureroasa si brusca la una sau mai multe articulatii; aceasta problema articulara apare mai frecvent la pisoi.

O tulpina extrem de virulenta de FCV, denumit si „calicivirusul felin virulent sistemic” sau VS-FCV, cauzeaza o forma generalizata, severa de boala. In cazul acestei tulpini de FCV, simptomele initiale implica ochii, nasul si gura, dar pisica infectata dezvolta rapid o febra puternica, depresie severa, edemul membrelor si/sau al fetei, icter si simptome asociate afectarii multiple de organe. Tulpina VS-FCV este extrem de infectioasa, iar procentul de mortalitate se raporteaza a fi de pana la 67%. Din fericire, acesta tulpina extrem de patogena este foarte rara, fiind raportate doar cateva focare in Statele Unite din 1998.

Cum contacteaza o pisica o infectie cu calicivirus?

Calicivirusul este extrem de contagios, iar pisicile infectate pot elimina si disemina particulele virale prin saliva si secretiile nazale sau oculare. Daca o pisica infectata stranuta, particulele virale aeropurtate pot fi transportate la cativa metri prin intermediul aerului. S-a speculat ca virusul s-ar putea transmite si prin urina sau fecale, dar aceasta nu se considera a fi o sursa majora de infectie.

„Pisicile susceptibile se pot infecta prin contactul direct cu o alta pisica infectata sau prin expunerea ambientala la obiectele care au fost contaminate cu secretiile infectioase.”

Virusul poate supravietui pana la o saptamana intr-un mediu contaminat (si posibil mai mult intr-un spatiu racoros si umed). Pisicile susceptibile se pot infecta prin contactul direct cu o pisica infectata sau prin expunerea ambientala la obiectele care au fost contaminate cu secretiile infectioase. Persoanele care au atins obiectele contaminate sau o pisica infectata pot, de asemenea, sa disemineze virusul la pisicile susceptibile.

Desi toate pisicile susceptibile pot dezvolta o infectie cu calicivirus, simptomele tind sa fie mai severe la pisoii de varste fragede. Cu toate aceste, tulpina VS-FCV pare sa afecteze pisicile adulte mai sever.

Cat dureaza o infectie tipica cu calicivirus?

Odata ce o pisica este expusa calicivirusului, aceasta va trece printr-o perioada de incubatie de circa 2-6 zile inainte de a dezvolta simptomele. Daca infectie este necomplicata, in mod tipic, va dura 14-21 de zile, in functie de tulpina virala prezenta. Pe parcursul intregii acestei perioade, pisica poate infecta alte pisici.

Cel mai putin, pisicile infectate vor elimina virusul prin secretiile lor organice timp de 2-3 saptamani. Dupa insanatosirea aparenta din boala, pana la jumatate din pisicile infectate pot deveni purtatoare (status de purtator), astfel incat acestea vor continua sa elimine particule virale in mod intermitent sau constant. La unele dintre aceste pisici, statutul de purtator poate dura numai cateva luni, dar la un mic procent din aceste pisici, statusul de purtator poate persista tot restul vietii. Pisicile purtatoare pot sau nu sa prezinte vreun simptom al infectiei atunci cand elimina in mod activ particule virale si servesc drept o sursa importanta de infectie pentru pisicile susceptibile. Pisicile de sex femel care sunt purtatoare de virus pot transmite infectia pisoilor lor nou-nascuti.

Cum este diagnosticata infectia cu calicivirus?

In majoritatea cazurilor, un diagnostic prezumtiv de infectie cu calicivirus se realizeaza pe baza semnelor clinice caracteristice, in special daca ulcerele sunt prezente. Un diagnostic definitiv de infectie cu FCV nu este intotdeauna necesar, dar este recomandabil pentru pisicile de reproductie sau in cazul in care o anumita pisica are o infectie care este slab reactiva la tratament.

Diagnosticul poate fi confirmat prin prelevarea probelor de celule si secretii din gura, nas sau ochi si trimiterea acestor probe la un laborator specializat in astfel de testari, cum ar fi izolarea si identificarea virala printr-un test PCR (reactia de polimerizare in lant) sau tehnica imunohistochimica. Daca infectia s-a extins la pulmoni, probele pot fi prelevate pentru a fi examinate printr-o procedura denumita lavaj transtraheal. Daca o pisica prezinta semne bruste de schiopatura, examenul radiologic poate fi recomandat pentru a exclude alte cauze cum ar fi un traumatism.

Daca o pisica are simptome respiratorii persistente, medicul vostru veterinar va va recomanda teste de diagnostic suplimentare, cum ar fi examenul radiologic al toracelui sau al craniului, analize de sange sau efectuarea culturilor si a testelor de sensibilitate aferente din secretiile anormale.

Cum se trateaza infectia cu calicivirus?

„Majoritatea pisicilor cu forme necomplicate de infectie cu calicivirus pot fi tratate simptomatic ambulatoriu, la domiciliu.”

Majoritatea pisicilor cu forme necomplicate de infectie cu calicivirus pot fi tratate simptomatic ambulatoriu, la domiciliu. Medicul vostru veterinar va poate prescrie o medicatie oftalmologica care sa fie aplicata local, daca pisica voastra are o scurgere oculara purulenta. Desi infectiile virale nu raspund la medicatia antibacteriana (antibiotice), antibioticele cu spectru larg pot f prescrise cu scopul de a preveni infectiile bacteriene secundare de la a complica boala, in special la pisoi. Medicatia antiinflamatoare poate fi prescrisa pentru a alina simptomele de schiopatura. Pisicile care au ulcere persistente pot beneficia de tratamente care moduleaza sau sustin sistemul imunitar.

Pisicile cu congestie nazala sau a cailor respiratorii pot beneficia de o umidificare a mediului lor ambiental, ce se poate realiza prin mentinerea pisicii timp de 10-15 minute, de cateva ori pe zi intr-o camera de baie plina cu aburi. Pentru a reduce la minimum iritatia produsa de secretii, adesea, este indicat si util sa le inlaturati de pe fata, din jurul narinelor sau al ochilor cu un servetel sau cu o discheta de demachiat inmuiate in apa calduta. Tinand cont de faptul ca pisicile cu infectii respiratorii vor avea un simt al mirosului diminuat, adesea, ele vor avea si un apetit scazut – hranirea acestora cu o hrana umeda (pateu sau pliculete cu bucatele de carnita in sos) extrem de gustoasa le-ar putea imbunatati apetitul. In unele cazuri, un stimulent al apetitului poate fi prescris.

Daca o pisica este deshidratata, abatuta sau prezinta o forma severa de boala, medicul vostru veterinar v-ar putea recomanda spitalizarea acesteia pentru a putea beneficia de o terapie mai intensiva, incluzand administrarea intravenoasa a lichidelor perfuzabile si a altor tratamente de sustinere.

Infectia cu calicivirus poate fi prevenita?

Avand in vedere ca infectia cu calicivirus este extrem de contagioasa si ca pisicile aparent sanatoase pot fi purtatoare ale bolii, este dificil sa evitati si sa preveniti expunerea pisicii voastre la acest virus. Crescatoriile de pisici, pensiunile de pisici, adaposturile de animale si expozitiile de pisici sunt toate locuri in care pisicile susceptibile pot fi expuse cu usurinta la calicivirus.

Evitarea contactului direct dintre pisica voastra si alte pisici va minimaliza semnificativ sansele ca pisica voastra sa se aleaga cu o infectie, in timp ce respectarea unor bune practici de igiena si sanitatie, cum ar fi spalarea temeinica a mainilor inainte si dupa mangaierea altei pisici, va reduce posibilitatea ca voi sa diseminati boala la pisica voastra.

Pisicile susceptibile se pot infecta prin contactul direct cu o alta pisica infectata sau prin expunerea ambientala la obiecte, cum ar fi periile de toaletaj, castroanele de hrana, litierele, jucariile speciale pentru pisici sau paturicile care au fost contaminate cu secretiile infectioase. Obiectele care au fost contaminate cu calicivirus pot fi dezinfectate prin inmuierea timp de cel putin 10-15 minute intr-o solutie de inalbitor si apa (1 parte inalbitor la 32 parti de apa).

„Vaccinurile standard, „de baza” care sunt administrate pisicilor includ imunizarea impotriva calicivirusului….”

Vaccinurile standard „de baza” care sunt administrate pisicilor includ imunizarea impotriva calicivirusului si se dovedesc utile in reducerea severitatii bolii si in scurtarea duratei bolii daca pisica voastra este expusa calicivirusului. Pisoii vor avea nevoie de mai multe rapeluri ale acestui vaccin in perioada cuprinsa intre varsta de 6 si 16 saptamani de viata si de cel putin un alt rapel un an mai tarziu. Dupa aceasta serie initiala, vaccinul va trebui sa fie readministrat cu o frecventa regulata, o data la 1-3 ani. Este deosebit de important ca pisicii voastre sa-i fie administrat un rapel de vaccin inainte ca el sau ea sa fie expusa unor circumstante extrem de riscante, cum ar fi pensiunea, saloanele de infrumusetare pisicesti, prezentarea intr-o expozitie pentru pisici sau in situatiile in care prin alte mijloace ar putea intra in contact cu alte pisici care ar putea fi potentiale purtatoare de calicivirus. Medicul vostru veterinar va va sfatui privind programul indicat de revaccinare pentru propria voastra pisica.

Celelalte pisici din casa sunt in pericol de a se infecta?

O pisica care are o infectie acuta cu calicivirus va putea infecta alte pisici in perioada de incubatie si timp de cel putin alte 3 saptamani dupa ce-a dezvoltat simptome. O pisica care este purtatoare de calicivirus in permanenta poate infecta alte pisici (reveniti la intrebarea „Cat dureaza o infectie tipica cu calicivirus?”). Pisicile care sunt nevaccinate, tinere sau au probleme cronice ascunse sunt mai susceptibile si pot face forme severe de boala. In cazul majoritatii tulpinilor de calicivirus, pisicile adulte care au peste 3 ani sau pisicile care au fost vaccinate in mod corespunzator, foarte probabil vor face doar o forma usoara de boala, care s-ar putea vindeca fara tratament.

Intotdeauna este prudent sa izolati o noua pisica de celelalte din casa voastra timp de cel putin 1-2 saptamani pentru a minimaliza transmiterea calicivirusului sau a oricaror alte boli infectioase.

Familia mea este in pericol?

Calicivirusul este un virus extrem de specie-specific si nu prezinta nici un fel de risc pentru om sau alte specii de animale.