miercuri, 15 martie 2017

Toxoplasmoza la Pisici

Toxoplasma gondii este intalnita in intreaga lume si poate infecta aproape orice mamifer sau pasare cu sange cald si inclusiv omul. Infectia cu Toxoplasma gondii, boala ce poarta denumirea de toxoplasmoza, poate avea consecinte grave la om. T. gondii poate fi transmisa de la femeia gravida la fatul ei si poate provoca avort si defecte congenitale. La copii si adulti, acest microorganism provoaca semne diverse si, uneori, in asociere cu alte probleme de sanatate existente poate provoca imbolnaviri fatale.
De asemenea, la persoanele cu sisteme imunitare deficitare, cum ar fi cele care fac chimioterapie sau sunt infectate cu virusul imunodeficientei umane (virusul HIV care provoaca SIDA), infectiile provocate de Toxoplasma gondii sunt extrem de severe. Se estimeaza ca aproximativ 11% din persoanele din Statele Unite au fost infectate cu Toxoplasma gondii, dar marea lor majoritate au trecut prin infectie prezentand cateva simptome sau niciunul.


Ce Este Toxoplasmoza?

Toxoplasmoza  este o boala cauzata de infectia cu microorganismul denumit Toxoplasma gondii. Aceasta este un protozoar microscopic, unicelular, inrudit cu coccidiile. Practic, toate animalele cu sange cald, inclusiv oamenii, se pot infecta cu acest microorganism. Toxoplasma gondii este un parazit extrem de bine adaptat si rareori provoaca imbolnaviri severe la indivizii pe care-i infecteaza.

Cat De Frecvent Este Intalnita Toxoplasma La Pisici?

Microorganismele de Toxoplasma sunt prezente in intreaga lume, iar infectia la pisici este, in mod similar, detectata in orice colt al lumii. In mod surprinzator, sunt mult mai multe pisici infectate decat cele care prezinta simptome de boala. In numeroase studii de cercetare, peste o jumatate din pisicile adulte din anumite regiuni geografice prezinta in sange anticorpi impotriva acestui microorganism, ceea ce indica ca ele au fost expuse infectiei la un moment dat in timpul vietii lor. Riscul de contractare a infectiei este mult mai ridicat in cazul pisicilor fara stapan si a celor carora li se permite sa hoinareasca nesupravegheate pe-afara. In contrast, infectia cu Toxoplasma este rar intalnita la pisicile de companie, care au tendinta de a vana ocazional sau deloc si care consuma in principal sau exclusiv hrana comerciala pentru pisici.

Cum Se Transmite Toxoplasma?

De regula, pisicile se infecteaza ingerand microorganismele de Toxoplasma prezente in tesuturile (carnea) altui animal infectat, cunoscut si ca „gazda intermediara”. Gazda intermediara este, de obicei, reprezentata de o rozatoare. Dupa infectare, organismele de Toxoplasma se replica sau se inmultesc local, la nivelul tractului intestinal al pisicii si, de obicei, raman cantonate aici. Multiplicarea la nivelul tractului intestinal are drept consecinta eliminarea oochisturilor (o forma de oua) in fecale.

„Oochisturile reprezinta o forma rezistenta a microorganismului, care-l fac sa supravietuiasca in mediul exterior timp de mai multe luni sau chiar ani.”

Oochisturile reprezinta o forma rezistenta a microorganismului, care-l fac sa supravietuiasca in mediul exterior timp de mai multe luni sau chiar ani. Alte animale se pot infecta ingerand aceste oochisturi, dar boala se va produce numai in cazul in care este ingerat un numar mare de oochisturi.

La unele pisici, in special daca mecanismelor imunitare de aparare sunt compromise, microorganismele de Toxoplasma pot disemina in afara tractului lor intestinal, populand alte organe interne din organismul pisicii. Astfel, ele pot provoca suficient de multe distructii incat sa cauzeze semne de boala sau pot ramane in stare latenta (inactiva) in chisturi organizate in testuturile contaminate. Aceste chisturi nu sunt una si aceleasi cu oochisturile. Astfel de chisturi prezente in tesuturi pot avea capacitati de infectare, daca tesutul afectat si infectat este consumat de un alt animal.

Pentru a intelege mai in detaliu, va invitam sa parcurgeti ciclul biologic al Toxoplasmei gondii:


Pisicile sunt singura gazda definitiva pentru Toxoplasma gondii; ele sunt singurele mamifere la care Toxoplasma este eliminata prin fecale. In organismul pisicii, forma reproducatoare a T. gondii este rezidenta la nivel intestinal si oochisturile (formele imature similare unor oua) sunt eliminate din organism prin fecale. Oochisturile trebuie sa supravietuiasca in mediu timp de 1-5 zile inainte de a fi infectante. Acest lucru trebuie retinut pentru momentul in care vom discuta de mijloacele de preventie a infectiei. Pisicile pot elimina oochisturile de Toxoplasma gondii in fecalele lor numai timp de cateva saptamani dupa ce s-au infectat. Oochisturile pot supravietui in mediu de la cateva luni pana la ani si sunt rezistente la majoritatea substantelor dezinfectante.

Oochisturile sunt ingerate de gazdele intermediare, cum ar fi rozatoarele si pasarile sau alte animale (ex. cainii si oamenii) si migreaza in musculatura si creier. Atunci cand o pisica consuma o prada-gazda intermediara infectata (sau o portiune dintr-un animal mai mare; ex. dintr-un porc), parazitul este eliberat in intestinul pisicii si ciclul biologic se poate relua.

La orice gazda cu sange cald, T. gondii poate fi, de asemenea, transmisa transplacentar (prin circulatia materno-fetala) si prin lapte.­

Pe scurt, sursele principale de infectie in cazul pisicilor sunt carnea cruda (de regula, de porc), animalele de prada infectate si in cazul pisoilor, in perioada intrauterina, prin intermediul circulatiei materno-fetale – transplacentar,  sau dupa nastere, prin laptele contaminat. Oamenii, cainii si alte mamifere, de regula, se pot infecta prin consumul de carne, al laptelui crud provenit de la caprele infectate si prin ingestia accidentala a materiilor fecale ale pisicii provenite de pe mainile si alimentele nespalate. La caini, se mai poate produce infectarea in urma consumului fecalelor pisicilor infectate si care elimina oochisturi.

Oamenii, Cum Pot Contracta Toxoplasmoza?

„…cel mai frecvent, oamenii se infecteaza consumand alimentele contaminate.”

In timp ce pisicile, de obicei, se infecteaza consumand rozatoarele infectate sau mult mai rar, ingerand oochisturile din mediul ambiant, oamenii, cel mai frecvent se infecteaza consumand alimentele contaminate. Oile, vitele si porcii care pasc pe pasunile contaminate sau se hranesc cu resturi de alimente contaminate cu oochisturi, pot dezvolta forma chistica (formarea de chisturi) a microorganismului in tesuturile organismelor lor. Daca carnea infectata (respectiv, cea de vita, porc sau miel) nu este adecvat preparata sau daca nu sunt respectate masurile adecvate de igiena dupa manipularea carnii crude, oamenii se pot infecta. Ingestia oochisturilor provenite de la pisicile infectate, de exemplu, dupa activitatile de gradinarit in solurile contaminate sau dupa manipularea litierelor pisicilor infectate, reprezinta o sursa mult mai putin frecventa de infectie la om.

Toxoplasma gondii Poate Provoca Imbolnaviri La Animalele De Companie?

Toxoplasma gondii poate provoca imbolnavirea cainilor si pisicilor, dar toxoplasmoza este mult mai frecvent diagnosticata la pisici. Semnele asociate infectiei cu Toxoplasma gondii la animalele de companie sunt nespecifice: febra, lipsa poftei de mancare, depresie. In functie de forma de manifestare clinica a bolii, acute sau cronice, precum si a organelor si sistemelor „invadate” de Toxoplasma, simptomelor pot extrem de diverse. Astfel:

·        la nivelul ochilor, poate provoca inflamatie, manifestata sub forma de uveita cu clipire excesiva (blefarospasm), stabism si sensibilitate la lumina (potofobie) datorata contractiei aproape permanente a pupilei (mioza) si, in consecinta, a imposibilitatii de a face acomodarea la lumina-intuneric;
·        la nivelul pulmonilor, pneumonie, manifestata prin stare febrila, tuse, o frecventa respiratorie crescuta si eforturi de a respira;
·        la nivelul inimii, aritmii;
·        la nivelul sistemului digestiv, varsaturi, diaree, durere abdominala, hepatomegalie (marirea in dimensiuni a ficatului) si icter;
·        la nivelul sistemului nervos, depresie, inclinarea capului, pierderea partiala sau totala a vederii, convulsii, crize epileptiforme, paralizie si pierderea functiei nervoase;
·        in musculatura, dureri musculare, deplasarea cu dificultate (mers rigid, anchiloza) si pierderea masei musculare;
·        pisoii se pot naste morti sau bolnavi.

La animale, la fel ca si la oameni, boala este mai frecvent intalnita la indivizii cu sisteme imunitare supresate. Pisicile cu toxoplasmoza vor trebui sa fie testate pentru infectiile produse de virusul leucemiei feline, virusul imunodeficientei feline si virusul peritonitei feline. La caini, herpesvirusul canin (virusul jigodiei canine) poate induce imunodeficienta si astfel, creaza fondul necesar pentru ca toxoplasmoza sa se exprime clinic (sa apara semnele clinice).

Toxoplasmoza poate fi o cauza importanta a avortului la oi.

Ce Probleme De Sanatate Cauzeaza Toxoplasma La Pisici?

Desi toxoplasmoza este o infectie relativ frecvent intalnita, aceasta nu provoaca imbolnavirea pisicilor afectate. Totusi, daca sistemul imunitar al pisicii nu functioneaza in mod adecvat, microorganismele de Toxoplasma continua sa se multiplice, sa se raspandeasca in organismul acesteia si sa provoace distructii in tesuturi si organe. Cand se intampla acest lucru, pisica infectata poate dezvolta o varietate larga de simptome, incluzand manifestari oculare (ale ochilor), respiratorii, diaree, probleme hepatice si semne neurologice.

„…Toxoplasma gondii este o cauza foarte rara a imbolnavirilor la pisici."

Astfel, boala poate avea caracter acut (cu debut rapid) sau, mai degraba, cronic cu episoade de boala intercalate cu perioade in care se constata o oarecare insanatosire. Este important de retinut ca Toxoplasma gondii este o cauza foarte rara a imbolnavirilor la pisici si de cele mai multe ori, toxoplasmoza evolueaza in asociere cu alte afectiuni sau boli.

Cum Poate Fi Diagnosticata Si Tratata Toxoplasmoza?

Toxoplasmoza este dificil de diagnosticat la pisici, deoarece semnele clinice sunt extrem de variabile. Testele de sange disponibile vor stabili, pe baza prezenteti anticorpilor anti-Toxoplasma, daca o anumita pisica a fost expusa la aceste microorganisme si reprezinta cea mai buna metoda de a diagnostica toxoplasmoza. Rezultatele pozitive ale acestor teste nu inseamna in mod obligatoriu faptul ca Toxoplasma este cauza imbolnavirii, tinand cont ca majoritatea pisicilor care au intrat in contact cu acest microorganism nu dezvolta (fac) boala. Uneori, oochisturile pot fi depistate in fecalele pisicilor testate, dar acestea se aseamana foarte mult cu alti paraziti, astfel incat aceasta metoda nu este o metoda de diagnostic foarte sigura. De asemenea, nu trebuie omis faptul ca pisicile elimina oochisturile numai pentru o perioada scurta de timp (de circa 2-3 saptamani) si, adesea, ele nu mai elimina oochisturi atunci cand manifesta semne clinice de boala.

Pentru diagnosticarea toxoplasmozei, cat si a complicatiilor provocate de Toxoplasma, medicul veterinar poate recomanda si efectuarea unor teste suplimentare:

·        Hemoleucograma completa este efectuata pentru a stabili daca pisica este anemica (prezinta un numar scazut de celule rosii ale sangelui) si pentru a evalua globulele albe ale sangelui. Animalele de companie cu toxoplasmoza sunt, in mod obisnuit, anemice, dar, adesea, numarul celulelor albe ale sangelui se pastreaza nemodificat.

·        Profilul biochimic al sangelui ii ofera medicului veterinar posibilitatea de a evalua modul de functionare al organelor interne, cum ar fi ficatul, pancreasul si rinichii. Tinand cont de faptul ca toxoplasmoza, adesea, provoaca cresteri ale enzimelor hepatice (transaminaze hepatice) si ale bilirubinei totale (provocand aparitia icterului), aceste tipuri de teste sunt esentiale in evaluarea impactului asupra ficatului. In plus, la pacientii cu toxoplasmoza pot fi inregistrate cresteri ale glicemiei, nivelurilor proteinelor totale si globulinelor.

·        Examenul coproparazitologic este efectuat pentru a depista oochisturile de Toxoplasma. Trebuie amintit faptul ca pisicile infectate elimina intermitent oochisturi, astfel ca proba de fecale poate fi gasita negativa in ciuda existentei unei infectii grave. In consecinta, o proba de fecale negativa nu exclude toxoplasmoza.

·        Examinarea oftalmologica (examenul ochilor) ar trebui sa fie o parte integranta a examinarii fizice (consultului) efectuate de medicul vostru veterinar pentru a putea fi depistate uveita, hemoragia si leziunile retiniene (modificari constatate la examinarea fundului de ochi), aspecte clinice ce sunt frecvent intalnite la pacientii cu toxoplasmoza. Descoperirea acestor leziuni nu confirma indubitabil diagnosticul de toxoplasmoza, dar creste suspiciunea in ceea ce priveste prezenta acestei boli si ar trebui sa-l determine pe medicul vostru veterinar sa efectueze testarile suplimentare pentru depistarea toxoplasmozei.

·    Testarea (titrurile) anticorpilor IgG (imunoglobulina G) si IgM (imunoglobulina M) prin imunofluorescenta este cea mai uzuala metoda de diagnosticare a toxoplasmozei. Anticorpii imunofluorescenti IgG nu se dezvolta mai devreme de 2 saptamani post-infectie si se pot mentine in titruri crescute timp de mai multi ani. Ca urmare, titrurile crescute de anticorpi imunofluorescenti IgG nu pot stabili un diagnostic definitiv de infectie activa (infectie in curs de desfasurare, in prezent). In schimb, diagnosticul de infectie activa pe baza titrurilor anticorpilor imunofluorescenti IgG se poate realiza daca se constata ca titrurile cresc de 4 ori la un interval de 2-3 saptamani. Astfel, medicul vostru veterinar va trebui sa recolteze doua probe de sange la interval de 3 saptamani pentru a pune in evidenta cresterea titrurilor de anticorpi. Titrul de anticorpi imunofluorescenti IgM poate fi masurat si poate detecta infectia activa. Un titru pozitiv de anticorpi imunofluorescenti IgM cu un titru negativ de anticorpi imunofluorescenti IgG sunt relevante pentru un diagnostic de infectie activa cu Toxoplasma. In contrast, un titru pozitiv de anticorpi imunofluorescenti IgG cu un titru negativ de anticorpi imunofluorescenti IgM vor indica o infectie cronica.

·        Testul ELISA poate fi, de asemenea, efectuat pentru a detecta anticorpii IgM. Un titru crescut de IgM-ELISA (>1:256) cu un titru negativ sau scazut de anticorpi imunofluorescenti IgG indica existenta unei infectii active. Interpretarea titrurilor este dificila, astfel ca informatiile obtinute in urma testarii serologice ar trebui sa fie coroborate cu rezultatele altor teste de laborator si a statusului clinic al pacientului pentru a se formula un diagnostic.

·        Radiografiile toracice se pot dovedi utile in excluderea altor cauze ale problemelor respiratorii, cum ar fi pneumonia, boala canceroasa si infectiile fungice.

·        Analiza lichidului cefalorahidian obtinut prin punctie este utilizata pentru a ajuta la diferentierea toxoplasmozei de alte boli care induc probleme ale sistemului nervos central. Lichidul este analizat in ceea ce priveste prezenta celulelor rosii si albe ale sangelui (niciuna dintre celor doua tipuri de celule n-ar trebui sa se regaseasca in lichidul cefalorahidian), dar poate fi folosit si pentru masurarea titrurilor de anticorpi. Rezultatele analizei vor trebui sa fie coroborate cu constatarile celorlalte teste si a examinarii clinice a pacientului, deoarece analiza lichidului cefalorahidian, de una singura, nu este suficienta pentru stabilirea unui diagnostic definitiv.

·        Analiza lichidului pleural (de la nivelul cavitatii toracice) sau peritoneal (de la nivelul cavitatii abdominale) se recomanda in anumite cazuri, in care celelalte teste nu sustin suspiciunea sau nu sunt extrem de elocvente, deoarece, in cazuri rare, ce-i drept, tachizoitii (unul dintre stadiile de dezvoltare ale Toxoplasmei) pot fi depistati in lichidul pleural sau abdominal care este prelevat de la pacientul suferind de toxoplasmoza. Probele de lichid prelevate pentru analiza se obtin prin tenhica de aspiratie sterila. Tinand cont de faptul ca nu toti pacientii cu toxoplasmoza vor prezenta colectii de lichid la nivel toracic sau abdominal, acest tip de analiza se limiteaza a fi recomandat numai celor care prezinta colectii lichidiene.

·        Analiza aspiratului transtraheal (proba de exsudat bronsic, obtinut prin aspiratie) se recomanda a fi efectuata pentru a depista eventualii tachizoiti la pacientii infectati cu leziuni pulmonare. Prelevarea aspiratului transtraheal se efectueaza cu pacientul sedat. Un tub endotraheal steril este introdus in traheea pacientului si prin intermediul unui cateter steril si lung este injectat ser fiziologic steril, urmand ca pacientului sa i se induca tusea prin percutia usoara a peretelui toracic. Apoi, lichidul este aspirat intr-o seringa sterila si examinat la microscop. De asemenea, acest lichid poate fi supus testelor microbiologice.

Atunci cand toxoplasmoza este suspectata la o pisica, aceasta este, de obicei, tratata cu o cura dintr-un antibiotic (clindamicina) corespunzator la care Toxoplasma este sensibila. Clindamicina este considerata tratamentul de electie (cel mai eficient) pentru toxoplasmoza. In trecut, au mai fost utilizate si alte medicamente, cum ar fi pirimetamina si trimetoprim/sulfadiazina, dar acestea prezentau numeroase efecte secundare, cel mai frecvent intalnit fiind supresia maduvei osoase.

Majoritatea animalelor de companie cu toxoplasmoza se vindeca cu ajutorul tratamentului. Insanatosirea este putin probabila la animalele tinere sau la cele cu imunosupresie severa.

Tinand cont da faptul ca rezultatele anumitor teste de diagnostic sunt eliberate dupa cateva zile, medicul vostru veterinar s-ar putea sa fie nevoit sa initieze terapia de sustinere inainte de stabilirea unui diagnostic cert. De asemenea, exista situatii in care va fi necesara administrarea medicatiei anticonvulsivante pentru controlul convulsiilor. Administrarea intravenoasa a lichidelor si/sau nutritia parenterala (alimentatia intravenoasa) pot fi necesare in cazul pacientilor care sunt deshidratati sau extrem de debilitati datorita infectiei cu Toxoplasma. Suportul nutritiv este deosebit de important pe perioada in care pacientul se lupta cu o infectie. Daca pacientul nu vomita, dar refuza sa manance, medicul vostru veterinar poate opta pentru introducerea unei sonde nazoesofagiene pentru a permite hranirea pacientului cu o dieta lichida. Daca pacientul vomita, hranirea poate fi asigurata prin intermediul unui cateter intravenis steril. De asemenea, nu trebuie scapat din vedere faptul ca pisica voastra, foarte probabil, va avea nevoie de spitalizare.

La domiciliu, administrati-i pisicii voastre eventualele medicamente care i-au fost prescrise de catre medicul vostru veterinar. Unele medicamente sau antibiotice pot provoca deranjamente intestinale, manifestate cu varsaturi si diaree. Daca pisica voastra prezinta varsaturi si/sau diaree cat timp se afla sub tratament, contactati-va medicul veterinar cat mai curand posibil.

Incurajati-va pisica sa manance si sa bea apa. Pisicile care nu vor sa manance sau sa bea apa ar trebuie sa fie re-examinate imediat. Medicul vostru veterinar va programa o examinare de reverificare a statusului pisicii voastre si va preleva o noua proba de sange pentru reevaluarea titrurilor de anticorpi dupa finalizarea curei de antibiotic.

Cu Ce Alte Afectiuni Sau Boli Se Poate Asocia Sau Poate Fi Confundata Toxoplasmoza?

Peritonita infectiosa felina (PIF) este o boala progresiva si in cele din urma fatala cauzata de un coronavirus care afecteaza exclusiv felinele. Simptomele asociate peritonitei infectioase feline sunt aproape identice cu cele de toxoplasmoza, astfel ca diagnosticul diferential al celor doua boli se realizeaza prin teste de laborator si determinarea titrurilor de anticorpi sau antigene pentru fiecare boala in parte.

Virusul leucemiei feline provoaca semne nespecifice de boala, precum si anemie (scaderea numarului de celule rosii ale sangelui sub intervalul de referinta). Aceasta boala poate fi usor diferentiata de toxoplasmoza pe baza testarii sangvine (serologie) pentru leucemia felina. Atentie!!! In multe cazuri, pisicile cu semne clinice de toxoplasmoza sunt seropozitive (au rezultate pozitive la testele serologice) si la testele pentru leucemia felina!

Virusul imunodeficientei feline provoaca semne nespecifice de boala, compromitand sistemul imunitar al pisicii si astfel facand-o susceptibila la a contracta infectii secundare. Diferenta dintre cele doua maladii, respectiv, imunodeficienta felina si toxoplasmoza, se poate realiza cu usurinta pe baza testelor sangvine serologice pentru virusul imunodeficientei feline. Atentie!!! In multe cazuri, pisicile cu semne clinice de toxoplasmoza sunt seropozitive (au rezultate pozitive la testele serologice) si la testele pentru virusul imunodeficientei feline!

Hemobartoneloza este o boala cauzata de un parazit al sangelui, care afecteaza atat cainii, cat si pisicile. Infectia cu Haemobartonella sau, mai recent, Mycoplasma haemocanis sau M. haemofelis provoaca anemie, febra si marirea in dimensiune a splinei (splenomegalie). Hemobartoneloza este diagnosticata pe baza unui frotiu de sange, in care, la microscop, parazitii pot fi vizualizati in celulele rosii ale sangelui.

Bolile imun-mediate, cum ar fi cele care ataca celulele rosii ale sangelui, articulatiile si musculatura pot provoca febra, dureri articulare si musculare si anemie, simptome similare celor prezente in infectiile cu Toxoplasma gondii. Bolile imun-mediate sunt adesea diagnosticate pe baza testelor de sange, a analizei lichidului de punctie articulara sau a examenelor biopsice musculare, in functie de natura simptomelor animalutului de companie investigat.

Boala canceroasa poate provoca semne de boala care pot mima simptomele asociate oricarei alte boli, inclusiv pe cele ale toxoplasmozei.

Infectiile fungice sistemice (generalizate), cum ar fi blastomicoza, histoplasmoza si criptococoza, pot induce semne de boala similare celor intalnite in toxoplasmoza, cum ar fi febra, letargia, lipsa poftei de mancare si respiratia dificila. Infectiile fungice sunt mult mai frecvent intalnite in anumite regiuni din Statele Unite, dar au fost semnalate cazuri rare si in Romania. Din acest considerent, medicul voastru veterinar este singurul in masura sa va consilieze privind necesitatea efectuarii unor teste care vizeaza diagnosticarea sau excluderea eventualelor infectii fungice.

Cum Pot Preveni Infectarea Animalutului Meu De Companie?

Animalele nu trebuie sa fie hranite cu oase si carne cruda si nu trebuie sa le permiteti sa scotoceasca prin gunoaie. Avand in vedere ca T. gondii se poate gasi in laptele de capra nepasteurizat, animalelor de companie nu li se va permite sa-l bea. Pisicile care hoinaresc libere si nesupravegheate pe-afara se pot infecta vanand diferite animale, cum ar fi soarecii si pasarile, astfel ca cel mai indicat ar fi sa le tineti in casa sau sa le atasati la zgarzi un clopotel, astfel incat sa le zadarniciti finalizarea vanatorii.

Fecalele pisicilor vor trebui sa fie indepartate din litierele acestora in fiecare zi si evacuate in mod corespunzator (incinerate sau aruncate la toaleta). Curatati litierele in mod regulat cu apa fiarta sau clocotita. Cainii nu trebuie sa intre in contact cu litierele.
Atentie!! Gandacii de bucatarie si mustele pot servi drept vectori (transportatori) pentru Toxoplasma gondii, transportand materialele fecale ale pisicii pe corpurile lor. Combaterea acestor daunatori se poate dovedi utila in prevenirea raspandirii si transmiterii T. gondii.

Care Sunt Consecintele Infectiei Cu Toxoplasma La Om?

Oamenii se pot infecta in timpul vietii intrauterine, prin consumul de carne (in principal de porc, de vanat – mamifere sau pasari) care contine forme infectante de Toxoplasma sau prin ingestia accidentala a oochisturilor.

La fel ca si in cazul infectiilor la pisici, marea majoritate a persoanelor infectate cu acest microorganism nu dezvolta semne clinice de boala deloc sau eventual, pot prezenta semne usoare si tranzitorii (trecatoare) de tipul gripei, agitatiei, febra, marirea in dimensiune a limfonodulilor si, foarte rar, reactii inflamatorii ale componentelor inimii. Cu toate acestea, exista anumite situatii in care se pot produce imbolnaviri grave, una dintre ele prezentand o importanta deosebita. Daca o femeie gravida se infecteaza cu Toxoplasma in timpul sarcinii, infectia poate fi transmisa fatului si uneori, aceasta poate avea repercusiuni grave. Astfel, daca o femeie gravida se infecteaza cu T. gondii la inceputul sarcinii si Toxoplasma ajunge prin intermediul uterului matern la fatul acesteia, avortul spontan se poate produce in mod frecvent. Daca infectia se produce mai tarziu in timpul sarcinii (intre saptamanile 10-24 de sarcina), nou-nascutul poate prezenta malformatii congenitale grave sau fatale, incluzand hidrocefalie, orbire si retard mintal. Atentie!! Majoritatea femeilor gravide infectate nu prezinta simptome de boala. In general, diagnosticul se poate stabili prin teste serologice.

„O femeie care a fost expusa anterior sarcinii la Toxoplasma, nu prezinta niciun risc de a transmite infectia fatului ei, daca ramane ulterior gravida.”

Singurul risc este daca femeia contracteaza infectia in timpul sarcinii. Femeia care anterior sarcinii a fost expusa la Toxoplasma, nu prezinta nici un risc de transmitere a infectiei fatului ei, daca ramane ulterior gravida.

Am Auzit Tot Felul De Povesti Despre Modurile In Care Oamenii Ar Putea Face Toxoplasmoza? Care Este Adevarul?

Din diferitele studii efectuate pentru stabilirea modalitatilor de transmitere a infectiei cu T. gondii la om, s-a constatat ca oamenii prezinta un risc mult mai mare de a se infecta consumand carne cruda decat intrand in contact cu fecalele pisicilor. De asemenea, oamenii se pot infecta mancand fructe si legume nespalate. Astfel, cand va ganditi la modalitatile de contractare a toxoplasmozei, nu va concentrati atentia numai asupra pisicilor.

Este prea putin probabil sa va infectati cu T. gondii doar mangaind o pisica infectata. Oochisturile nu au tendinta de a se lipi de blana pisicii la fel cum se intampla in cazul oualor de netamtode (ex. limbrici). In timpul toaletajului regulat, pisica, in general, va indeparta eventualele oochisturi de pe blana, inainte de a deveni infectante.

De asemenea, este putin probabil sa va infectati prin muscaturile sau zgarieturile de pisica.

Proprietarii De Pisici Sunt Mult Mai Predispusi La A Dezvolta O Infectie Cu Toxoplasma?

Desi pisicile sunt vitale in finalizarea ciclului biologic al Toxoplasmei gondii, numeroase studii au aratat ca persoanele care detin pisici nu prezinta un risc mai ridicat de a contracta infectia decat persoanele care nu detin pisici. De asemenea, nici medicii veterinari nu prezinta un risc semnificativ mai ridicat de a se infecta cu T. gondii decat restul populatiei. Exista cateva motive pentru care se intampla acest lucru:

1.     Multe dintre pisicile de companie nu vor fi expuse niciodata la microorganismele de Toxoplasma si, prin urmare, nu vor transmite infectia la oameni.

2.    Chiar daca o pisica se infecteaza cu Toxoplasma, aceasta va elimina numai oochisturi sau oua in propriile fecale timp de aproximativ 10 zile dupa expunerea initiala. Dupa aceasta perioada, nu se mai produce o eliminare semnificativa de oochisturi si, prin urmare, din nou, nu va mai exista un risc de infectare pentru oameni.

3.    Desi oamenii se pot infecta prin contactul cu oochisturile din mediu, o sursa mult mai frecventa de infectie pare a fi carnea infectata.

Cum Pot Oamenii Sa Evite Infectia?

„…masurile de igiena a carnii pot reduce semnificativ riscul de aparitie a infectiei la om.”

Urmand cateva masuri rezonabile de igiena a mediului si a carnii putem reduce semnificativ riscul de aparitie a infectiei la om:

·        Preparati complet orice fel de carne – la cel putin 70-82 de grade Celsius.

·        Spalati-va temeinic mainile, vesela de bucatarie si suprafetele dupa ce-ati manipulat carnea cruda.

·        Spalati toate legumele si fructele din abundenta.

·        Folositi manusi atunci cand gradinariti in solul care ar putea fi contaminat cu fecale de pisica.

·        Curatati litierele pisicilor zilnic, aruncati dejectiile in recipiente adecvate si dezinfectati litierele cu apa fiarta. Oochisturilor care sunt eliminate prin fecale le trebuie mai mult de 24 de ore pentru a se transforma in stadiul infectios. Daca litiera este igienizata zilnic, atunci, chiar daca o pisica elimina oochisturi, acestea nu vor ajunge la stadiul infectios pana cand litiera este reimprospatata.

·        Nu va lasati pisicile de companie sa vaneze si evitati sa le hraniti cu carne cruda sau insuficient preparata.

·        Acoperiti cutiile cu nisip ale copiilor pentru a evita ca pisicile sa le foloseasca pe post de litiere.

Care Sunt Riscurile La Care Ma Expun, Din Punct De Vedere A Sanatatii Mele, Daca Pisica Mea Este Depistata Pozitiva Pentru Toxoplasmoza?

Oricat de ciudat ar parea, o pisica care din alte puncte de vedere este sanatoasa si prezinta rezultate pozitive la testele pentru toxoplasmoza este foarte probabil mai ferita de pericole decat o pisica ale carei rezultate sunt negative. Care ar fi explicatia?!? Pisicile care prezinta rezultate pozitive au fost expuse (au intrat in contact) la toxoplasmoza. Ele si-au dezvoltat o imunitate puternica la T. gondii, ceea ce inseamna ca ele este foarte putin probabil sa se reinfecteze si sa elimine oochisturi daca s-au re-expus la T. gondii in mai putin de un de la prima infectie. Peste jumatate din pisicile care au fost infectate si-au dezvoltat imunitate pentru pana la 6 ani. Pisicile negative la testele pentru Toxoplasma n-au dezvoltat imunitate sau protectie impotriva infectiei cu T. gondii. Astfel, daca acestea se infecteaza, ele vor elimina oochisturi, care ar putea infecta oamenii si alte animale.

Ce Ar Trebui Sa Stie Femeile Gravide Despre Toxoplasmoza?

Femeile gravide trebuie sa retina faptul ca expunerile la T. gondii prin intermediul alimentelor sunt mult mai frecvente si mai probabile decat expunerile prin intermediul fecalelor de pisici, insa, ambele „scenarii” sunt posibile. Femeile gravide, cat si cele care planuiesc sa conceapa un copil, ar trebui sa se consulte cu medicii lor in ceea ce priveste stabilirea necesitatii efectuarii testarii pentru expunerea la T. gondii.

Ceea Ce Trebuie Si Ceea Ce Nu Trebui Facut Privind Preventia Toxoplasmozei

·        Nu mancati carne cruda sau semipreparata. Congelarea carnii pentru mai multe zile poate reduce riscul de infectare.

·        Nu beti lapte nepasteurizat.

·        Nu mancati legume si fructe nespalate.

·        Spalati-va mainile, vesela si suprafetele de preparare cu apa calda si sapun dupa manipularea carnii crude.

·        Folositi manusi atunci cand gradinariti. Spalati-va pe maini dupa finalizarea activitatilor de gradinarit.

·        Spalati-va mainile inainte de masa (in special, copiii).

·        Acoperiti lazile de nisip si tarcurile de joaca pentru copii.

·        Nu beti apa din sursele naturale decat daca este fiarta.

·        Nu va hraniti pisicile cu carne cruda sau insuficient preparata. De asemenea, nu le oferiti lapte nepasteurizat.

·        Nu le permiteti pisicilor sa vaneze sau sa vagabondeze.

·        Nu le permiteti pisicilor sa foloseasca gradina sau spatiile de joaca ale copiilor pe post de litiera.

·        Indepartati fecalele pisicilor din litiere zilnic si igienizati litierele cu apa fiarta sau oparita.

·        Combateti populatiile de rozatoare si alte eventuale gazde intermediare si vectori (muste, gandaci de bucatarie).

·        Femeile gravide si persoanele cu sisteme imunitare supresate nu vor curata litierele pisicilor.