Controlul Puricilor la Pisici

Puricii sunt cel mai comun tip de parazit  întâlnit la animalele de casă și fără doar și poate, orice pisică undeva în timpul vieții ei va fi „deținătoare” de purici. Totuși, odată cu apariția produselor moderne de combatere a paraziților, aveți toate șansele să preveniți puricii din a deveni o problemă în căminul vostru. Colaborarea strânsă cu medicul veterinar, care vă va oferi sfaturi pertinente privind produsele și modul în care acestea pot fi folosite în mod adecvat și eficient, vă va ajuta să stopați aceste creaturi nesuferite de a se autoservi cu sângele pisicii voastre și chiar al vostru.

Cea mai comună specie de purici care ar putea fi depistată în blana și pe pielea pisicii voastre este puricele pisicii (Ctenocephalides felis), dar asta nu înseamnă că alte specii de purici, cum ar fi puricii proveniți de la iepuri, veverițe sau alte animale sălbatice, n-au șanse să-și facă apariția în blănița deasă a pisicii voastre.

Hernia ombilicală la Pisici

Nu de puține ori, în urma consultului fizic al pisicoaselor noastre paciente, le luăm companioniiumani prin surprindere relatându-le că pisoii lor și de ce, nu, chiar pisicoasele adulte sunt purtătoarele unui mister și ne amuzăm spunând: „Iată, încă o pisicoasă care nu s-a desprins de mumă-sa!” Clar, supoziția aceasta este numai o interpretare hazlie a condiției medicale pe care o întâlnim când și când la felinele noastre urbane. Detaliile le puteți afla parcurgând povestea „Herniei Ombilicale”.

Cum prevenim un atentat asupra siguranței și sănătății pisicoasei noastre?

Titlul poate părea pretențios și exagerat, dar credeți-mă că exact asta se întâmplă cu bună-știință sau din neștiință, atunci când dispunem de diferite modalități de intervenție preventivă și nu le uzităm. În activitatea de la centrul pisicesc mă confrunt deseori cu situații, mai ales când vine vorba de o suferință a pisicoaselor care ar fi putut fi evitată sau tratată adecvat, în care companionii umani ai acestora declară: „Nu mi s-a spus!” sau „Dacă aș fi știut...” sau „Am considerat că...” 

Toți suntem supuși greșelii, și noi medicii veterinari și voi, companionii umani. Cine n-a greșit să ridice piatra! Să depășim momentul acuzațiilor și căutarea țapului ispășitor și zic să purcedem într-un periplu care să ne genereze claritate în luarea unor decizii obiective și corecte ce vizează siguranța și sănătatea mult-îndrăgitelor noastre feline urbane companioane. Astfel spus, vom atinge subiecte vitale care ne vor ajuta să ne menținem pisicoase sănătoase și lipsite de griji.

Pisicile pot vedea culorile?

Iată o întrebare care-i preocupă pe mulți dintre noi, dar mai ales pe cei care sunt companionii umani grijulii ai pisicoaselor. Categoric, viața este mult mai frumoasă și mai incitantă atunci când percepi culorile care îi dau formă și există o vorbă celebră într-un ton optimist care ne „invită” să ne vedem viața în culori și nu în tonuri de alb-negru.

Atunci când admiri un curcubeu pe cer, vezi nuanțe de roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo și violet. Te-ai întrebat vreodată ce vede pisica ta atunci când privește un curcubeu? Oare, poate prietena ta felină să distingă aceeași gamă de culori întocmai cum poți tu? Oare, ea vede benzi de negru și alb? Culorile pe care ea le vede sunt estompate?

Hrănirea minții și a corpului – hrănitoarele interactive pentru pisici

Animăluțele noastre de companie depind de noi pentru a le pune la dispoziție necesitățile de bază ale vieții – hrană, apă și adăpost. Ele nu pot merge la magazinul alimentar să-și cumpere alimente, astfel că noi le asigurăm masa. De asemenea, ele nu se pot duce la frigider sau la robinet pentru a-și lua un pahar de apă, așa că noi le menținem castroanele de apă pline. Mai mult de-atât ele nu-și pot construi o casă pentru a se proteja de vremea rea sau de prădători, astfel că noi le primim cu brațele deschise în casele noastre.

Dar, chiar și cu toate avantajele de a fi o pisică de companie răsfățată, prietenele noastre mustăcioase își mențin un instinct de bază pentru supraviețuire care v-ar putea impresiona. Poate că nu trebuie să se apere și să se protejeze tocmai pentru că sunt membri de elită ai familiilor noastre, dar nu-și uită impulsul nativ de a supraviețui pe care l-au moștenit de la strămoșii lor. Hrănitoarele interactive nu fac nimic altceva decât să le „hrănească” acel instinct.