Hrănirea „artificială” cu ajutorul sondelor de alimentare la pisici

Medicul meu veterinar mi-a sugerat că pisica mea trebuie să fie hrănită cu ajutorul unei sonde de alimentare. Ce mai exact înseamnă acest lucru?

Hrănirea prin sondele de alimentare sunt o modalitate alternativă de a-i furniza unei pisicii alimentația de care are nevoie atunci când aceasta suferă de anorexie (lipsa poftei de mâncare) sau are anumite afecțiuni care o împiedică să mănânce în mod normal.

Hrănirea „artificială” pe sondă – Sondele de gastrostomie la pisici

O sondă de gastrostomie este un tub sau o sondă mică de cauciuc care este introdusă direct în stomac pe la nivelul pielii și peretelui abdominal al pisicii. Aceasta vă permite să administrați hrana și apa direct în stomacul pisicii.

Hrănire „artificială” pe sondă – Sondele de esofagostomie la pisici

O sondă de esofagostomie este un tub sau o sondă mică din cauciuc care intră în esofag printr-o incizie chirurgicală pe laterala gâtului. Aceasta permite ca hrana să fie pusă direct în esofag, astfel încât să alunece în stomac. Tubul de hrănire nu este plasat direct în stomac.

Sindromul Ficatului Gras sau Lipidoza Hepatică la Pisici

Ce este lipidoza hepatică și cum se poate alege o pisică cu o astfel de afecțiune?

Lipidoza hepatică este cunoscută și ca sindromul ficatului gras. Această boală este relativ specifică pisicilor și este una dintre cele mai comune boli hepatice întâlnite la pisici.

„Riscurile de apariție a lipidozei hepatice sunt mai mari dacă pisica a fost supraponderală sau obeză.”

De regulă, o pisică cu lipidoză hepatică a trecut recent printr-un episod de anorexie (mănâncă extrem de puțin sau deloc) timp de trei-patru zile consecutiv. Riscurile instalării lipidozei hepatice sunt mai mari dacă pisica a fost supraponderală sau obeză înainte ca anorexia să apară.

Recunoașterea Semnelor de Boală La Pisici

Pisica mea pare că se simte bine. Ar putea avea vreo problemă?

Deși pisicile sunt prădători redutabili, în natură, prădătorii de talie mai mare le vânează. Având în vedere că animalele bătrâne sau bolnave sunt o țintă mai facilă, orice semn vizibil de boală îi va alerta pe ceilalți prădători că animalul este bolnav și, în consecință, mai ușor de răpus. Ca urmare, pisicile și-au dezvoltat modalități de a-și ascunde semnele de boală. Acest lucru înseamnă că în stadiile incipiente de boală, adesea, singurul lucru pe care companionul uman al pisicii îl observă este acela că pisica lui devine liniștită și retrasă. Din păcate, aceste manifestări pot însemna și că pisica ar putea fi foarte bolnavă până când companionul uman să realizeze că ceva nu este în regulă.