Electroforeza Proteinelor Serice – Informatii Tehnice

Ce sunt proteinele serice?

Serul reprezinta portiunea lichida a sangelui din care celulele rosii, celulele albe si factorii implicati in coagularea sangelui au fost inlaturati.

Serul contine un numar mare de proteine care indeplinesc diverse functii. Aceste functii includ asigurarea nutritiei celulare, apararea impotriva infectiilor, asumarea unui rol in inflamatie si actionarea ca hormoni sau enzime.

Unde sunt concepute aceste proteine?

Ficatul produce multe dintre aceste proteine serice. De asemenea, sistemul imunitar reprezinta o sursa majora a unor proteine.

Ce reprezinta electroforeza proteinelor serice?

Electroforeza proteinelor serice implica dispunerea unei probe de ser pe un gel semi-solid. Apoi, un curent electric este aplicat acestui gel, provocand proteinele individuale din ser sa se deplaseze de-a lungul gelului.

Proteinele se vor dispune pe gel in benzi, potrivit dimensiunii si sarcinii lor electrice. Mai apoi, benzile de proteine sunt colorate cu o solutie de colorare speciala, astfel incat ele sa poata fi vizualizate. Dupa ce gelul s-a uscat, un instrument special denumit densitometru masoara benzile.

Densitometrul furnizeaza un tipar vizual sau un grafic al benzilor de proteine, precum si un calcul al procentului relativ a cat reprezinta fiecare banda de proteine din proteinele totale. Aceste procente sunt comparate cu intervalele de referinta care au fost stabilite pentru animalele sanatoase.

Tinand cont de echipamentul specializat care este necesar pentru electroforeza proteinelor serice, acest test trebuie sa fie efectuat de catre un laborator de referinta.

De regula, electroforeza proteinelor serice este determinata numai daca concentratia proteinelor totale este depistata a fi crescuta in mod semnificativ la testele de sange de rutina (cum ar fi profilul biochimic seric).

Care sunt principalele proteine serice care sunt masurate prin electroforeza?

In general, electroforeza proteinelor nu este suficient de sensibila pentru a permite vizualizarea fiecareia dintre cele cateva sute de proteine individuale ce se gasesc in ser. In schimb, pot fi masurate grupele mari de proteine cu dimensiune si sarcina electrica similara. Grupele majore sau fractiile de proteine sunt reprezentate de alfa, beta si gamma globuline.

Singura proteina individuala care este separata in mod distinct de electroforeza este albumina.

Ce semnifica aceste modificari aparute in grupele de proteine?

Albumina constituie 35-50% din concentratia de proteine serice la animale. Albumina are numeroase functii, incluzand mentinerea presiunii normale a fluidelor in vasele de sange (denumita presiune coloid-osmotica) si transportul substantelor minerale, hormonilor si acizilor grasi la nivelul circulatiei sanguine. Ficatul este locul de producere a albuminei. Avand in vedere ca productia in exces de albumina nu apare, numai scaderile concentratiei de albumina au conotatie clinica si reprezinta un motiv de ingrijorare. O cantitate scazuta de albumina serica poate sugera productia hepatica scazuta sau o pierdere intensificata a acestei proteine in cazul hemoragiei sau printr-o pierdere la nivel tractului urinar sau gastrointestinal.

Proteinele ce includ fractiile alfa si beta de globuline sunt, de asemenea, produse in mod predominant in ficat. Aceste fractii alfa si beta includ proteinele implicate in raspunsul inflamator normal (asa-numitele proteine de faza acuta), proteinele implicate in transportul lipidelor si proteinele implicate in transportul fierului.

Cresterile semnificative ale fractiilor alfa si beta sunt observate in principal in cazul inflamatiei. Totusi, boala hepatica, boala renala si unele tumori pot sa cauzeze cresteri ale acestor fractii. Scaderi semnificative ale fractiilor proteice alfa si beta sunt in principal observate in boala hepatica si ca urmare sunt legate de productia scazuta a acestor proteine.

Ultima categorie de proteine depistata cu ajutorul electroforezei proteinelor este cea reprezentata de fractia gamma de globuline. Celulele specifice ale sistemului imunitar, denumite limfocite, produc imunoglobulinele (anticorpi) ca raspuns la materialul sau organismele care sunt straine de organism. Acesti anticorpi vor fi intalniti in fractia gamma de globuline.

Cresterile fractiei gamma de globuline pot fi observate din punct de vedere grafic ca cresteri ample sau ca cresteri limitate. Modelul de crestere este sugestiv pentru tipul de proces morbid subiacent.

Cresterile ample ale fractiei gamma de globuline pot fi observate ca raspuns la infectiile cronice, procesele imun-mediate, unele cancere si anumite boli virale (de exemplu, peritonita infectioasa felina).

Cresterile limitate ale fractiei gamma de globuline sustin prezenta cancerului subiacent al sistemului imunitar (cum ar fi limfomul si mielomul multiplu), precum si anumite boli infectioase (de exemplu, ehrlichioza). Daca se justifica din punct de vedere clinic, aceste cresteri limitate pot fi caracterizate mai in amanunt prin imunoelectroforeza, un test specializat care identifica in mod definitiv componentele proteice din cadrul acestei fractii si ca urmare, ajuta in confirmare sau excluderea posibilitatii existentei cancerului.

Scaderile fractiei gamma de globuline sunt neobisnuite si de regula, sunt observate la animalele foarte tinere care nu au primit suficient colostru (primul lapte produs de femelele lactante ce contine anticorpi) de la mamele lor.

De regula, aceste fractii proteice nu se modifica in mod izolat. De exemplu, daca exista o inflamatie a ficatului, fractia de albumina poate fi scazuta, in timp ce fractiile beta si gamma de globuline sunt crescute. Ca urmare, este deosebit de important sa fie evaluat intreg modelul de modificari si aceste constatari sa fie coroborate cu simptomele si rezultatele celorlalte examene de laborator ale companioanei voastre.