Biochimia Serica

Ce este serul?

Atunci cand sangele coaguleaza, el se separa in doua parti – un lichid clar de culoare galben pal denumit ser si o portiune redusa solida compusa din celulele sangelui.

Serul este colectat prin introducerea unui tub cu sange coagulat intr-un dispozitiv denumit centrifuga, care invarte sangele foarte rapid, fortand celulele sa se depuna pe fundul tubului si permitandu-i serului sa se dispuna la suprafata. Mai apoi, serul este prelevat si dispus intr-un alt tub pentru testare.

Ce reprezinta biochimia serica?

Biochimia serica face referire la analiza chimica a serului. In ser exista numeroase substante, incluzand proteine, enzime, lipide, hormoni, etc. Testarea acestor substante diverse ofera informatii despre organele si tesuturile din organism, precum si despre starea metabolica a pacientului. Daca rezultatul unui test este modificat, el poate indica ca este prezenta o stare de boala. Evaluarea in succesiune a rezultatelor testelor poate oferi indicii privind ce sistem de organe este afectat, precum si privind natura si severitatea tulburarii.

Ce este un profil biochimic?

In ser exista prea multe substante incat sa fie testate toate de fiecare data cand o pisica se imbolnaveste, astfel ca testele asociate diferitelor substante sunt randuite in grupuri mai mici, denumite paneluri sau profiluri biochimice serice. Fiecare panel sau profil reprezinta un grup selectionat de teste biochimice concepute pentru a investiga o anumita problema sau functie specifica.

„Un grup selectionat de teste biochimice serice poarta denumirea de panel biochimic seric.”

De exemplu, un profil ce vizeaza starea generala de sanatate va include o gama larga de teste care are scopul de a evalua o vietate de organe, in timp ce un profil renal va include un numar mai redus de teste care vizeaza in mod specific rinichii. Un profil poate fi simplu sau complex, dar medicul vostru veterinar va stabili ce profil este cel mai indicat nevoilor pisicii voastre.

Ce tipuri de teste biochimice vor fi incluse intr-un profil general al sanatatii?

Proteinele – proteina totala, albumina, globulinele. Cele doua tipuri principale de proteine prezente in sange poarta denumirea de albumina  si globuline. Aceste proteine pot fi masurate separat sau laolalta intr-un singur test denumit proteine totale, care masoara toate proteinele din proba de sange. Nivelurile de albumina pot indica daca un pacient este deshidratat si, de asemenea, pot furniza informatii privind functia ficatului, rinichilor si a sistemului digestiv. Nivelurile de globuline reflecta starea de inflamatie subiacenta si/sau sintetizarea sau productia de anticorpi. Nivelurile crescute de globuline sunt adesea asociate bolilor infectioase, bolii imun-mediate si anumitor tipuri de cancer.

Enzimele hepatice – ALT (GPT), ALP (ALKP). Exista mai multe enzime hepatice diferite, dar cele doua care apar in majoritatea profilurilor sunt alanin-aminotransferaza (ALT, GPT) si fosfataza alcalina (ALP). Prima enzima este intalnita in mod caracteristic atunci cand celulele ficatului (hepatocitele) sunt stresate, agresate sau lezate. A doua enzima este, in general, crescuta atunci cand fluxul biliar la nivelul ficatului este redus.

Bilirubina – Bilirubina este un pigment care este produs in principal in ficat si care este asociat degradarii sau descompunerii hemoglobinei din globulele rosii ale sangelui. Bilirubina este depozitata in vezica biliara ca si component al bilei. Cresterile nivelurilor de bilirubina sunt asociate cu distrugerea excesiva a globulelor rosii ale sangelui sau cu un flux biliar scazut la nivelul ficatului.

Testele rinichilor – Ureea si Creatinina.  Cele doua substante, cel mai adesea masurate pentru a evalua functia rinichilor sunt Ureea (cunoscuta si ca azotul ureic sanguin sau BUN) si Creatinina. Ureea este un produs secundar al descompunerii proteinelor; este produsa la nivel hepatic si este excretata din organism de catre rinichi. Cresterile BUN-ului pot indica deshidratarea, sangerarea gastrointestinala, boala cardiaca sau boli renale primare. Scaderile BUN-ului sunt asociate cu hidratarea in exces, insuficienta hepatica sau aportul scazut de proteina din alimentatie. Creatinina este de asemenea, un produs secundar al metabolismului muscular si este excretata in intregime de rinichi. Nivelurile crescute ale creatininei indica diminuarea functiei renale.

Enzimele pancreatice – amilaza, lipaza, PLI.  Doua dintre enzimele pancreatice frecvent masurate sunt amilaza  si lipaza. Cresteri ale acestor enzime pot aparea atunci cand pancreasul este inflamat, dar ele pot creste la fel de bine in bolile intestinale sau renale si atunci cand anumite medicamente sunt utilizate. Ele nu sunt indicatori prea precisi ai pancreatitei. Un test mai nou pentru depistarea inflamatiei panceratice denumit imunoreactivitatea lipazei pancreatice (PLI) este mult mai precis deoarece valorile crescute apar numai in inflamatia pancreatica (a se vedea materialul privind Lipaza pancreatica).

Glucoza – Determinarea glucozei din sange este cunoscuta si ca glicemie. O glicemie persistent crescuta este asociata diabetului zaharat. O crestere temporara a glicemiei este frecvent intalnita la pisicile care manifesta o stare de stres sau anxietate in timpul vizitei la medicul veterinar; aceasta reactie la stres poate face dificila diagnosticarea diabetului zaharat la anumite pisici. Glicemia scazuta (hipoglicemia) poate fi depistata la animalele nou-nascute, animalele cu performanta fizica ridicata, etc. Hipoglicemia este, de asemenea, asociata cu anumite tipuri de cancere, infectiile bacteriene sau supradozarea insulinei la pacientii diabetici. Valorile fals scazute ale glicemiei apar adesea atunci cand proba de sange nu este pastrat in mod corespunzator dupa recoltare.

Calciul si Fosforul – Aceste minerale sunt prezente in cantitati extrem de mici in sange si modificarea concentratiilor acestora, fie sub sau peste intervalele de referinta, pot fi asociate cu o varietate de boli si afectiuni. De exemplu, nivelurile de calciu persistent ridicate pot indica prezenta bolii renale, a cancerului sau a bolii glandelor paratiroide, in timp ce nivelurile scazute ale calciului se pot datora pancreatitei, intoxicatiei cu antigel sau bolii glandelor paratiroide. Nivelurile ridicate ale fosforului sunt asociate insuficientei renale si anumitor probleme nutritionale. Nivelul scazut al fosforului pot aparea in problemele alimentare, bolile gastrointestinale, bolile renale, etc.

Enzimele musculare – CK, AST (GOT) ALT (GPT). Creatinkinaza (CK) este enzima cel mai frecvvent masurata pentru a evalua lezarea. De o mai mica importanta sunt enzimele aspartat-aminotransferaza (AST) si alanin-aminotransferaza (ALT), care sunt, de asemenea, utilizate pentru a evalua functia hepatica. Nivelurile crescute ale enzimelor musculare sunt adesea intalnite dupa activitati musculare intense (miscare, efort, convulsii, etc.), precum si dupa traumatisme si in inflamatia muschilor.

Colesterolul – Colesterolul este produs la nivel hepatic ca parte a metabolismului grasimilor. Cresterile concentratiei de colesterol sunt asociate cu bolile hormonale si metabolice, bolile hepatice si bolilor renale grave.

Electrolitii – Cei mai importanti electroliti sunt potasiul, clorul, sodiul si bicarbonatul. Aceste substante sunt prezente in sange in cantitati mici si fiecare electrolit are un rol diferit de „jucat” in organism. Laolalta, electrolitii mentin sangele si lichidele tisulare intr-o stare de echilibru. Perturbarile electrolitilor sunt adesea cauzate de varsaturi, diaree si boala renala si acompaniaza multe tulburari metabolice grave.