Consilierea Comportamentala – Diagnosticarea Unei Probleme De Comportament – Este Medicala Sau Comportamentala?

Ce-l determina pe un animal de companie sa se comporte ciudat si inadecvat?

Problemele comportamentale pot avea cauze medicale sau comportamentale, sau ambele. Un istoric clinic, examinarea fizica si testarea in scop de diagnostic se vor dovedi utile in a stabili daca exista afectiuni medicale subiacente care contribuie la aparitia problemei.

Desi ar putea exista o sigura cauza a unei probleme comportamentale, aceasta este adesea efectul combinat al mediului si procesului de invatare asupra sanatatii fizice si metale a animalului de companie care determina comportamentul.

De exemplu, un animal de companie caruia ii este frica de copii poate deveni mai reactiv, irascibil si agresiv atunci cand afectiuni de tipul problemelor dentare, artritei sau a unei infectii il fac sa se simta inconfortabil, mai putin mobil sau sa prezinte dureri. Un alt exemplu este al pisicii care a fost supusa prezentei altor pisici care-i colinda teritoriul, dar aceasta incepe sa-si marcheze teritoriul numai atunci cand dezvolta o tiroida hiperactiva la varsta de 10 ani. Corectarea problemei tiroidiene sau ameliorarea durerii acesteia, precum si utilizarea tehnicilor de modificare a comportamentului pot rezolva parte din aceste probleme.

Care sunt unele dintre cauzele comportamentale ale comportamentului inadecvat?

Orice modificare sau schimbare in mediul de viata sau in rutina zilnica poate contribui la aparitia problemelor de comportament. De exemplu, schimbarile in program, un nou membru al familiei (bebelus, sotie, etc.), mutarea, starea de boala sau ranirea unui membru al familiei, pierderea unui membru al familiei sau a altui animal de companie sau aparitia unui nou animal de companie poate avea un impact dramatic asupra comportamentului. Problemele medicale sau degenerative asociate procesului de imbatranire il pot determina pe animalul de companie sa fie mult mai sensibil la aceste modificari ambientale.

„Procesul de invatare, de asemenea, joaca un rol important in aproape orice problema de comportament.”

Procesul de invatare (de exemplu, fixarea/intarire prin repetare sau recompensare, pedepsirea), de asemenea, joaca un rol important in aproape orice problema de comportament. Atunci cand actiunile unui animal de companie au ca rezultat consecinte neplacute (de exemplu, pedepsirea), sansele de a repeta comportamentul vor scadea. Pedeapsa ar putea fi reprezentata de aplicarea a ceva neplacut sau inlaturarea a ceva bun (de exemplu, mangaierea inceteaza daca ai acel comportament). Daca un anume comportament este urmat de consecinte placute, cum ar fi primirea hranei, atentiei sau afectiunii (recompense), foarte probabil ca acel comportament sa fie repetat (fixarea pozitiva prin recompensare). Aceste recompense ar putea fi aplicate in mod neintentionat de catre proprietari, ca atunci cand proprietarul ofera o recompensa dupa un anumit comportament sau cand animalul de companie si-o obtine singur prin intermediul propriilor actiuni (ca atunci cand animalul de companie isi obtine delicatesa favorita atunci cand isi rostogoleste jucaria tip hranitor). Desi in practica, obiectivul este acela de a utiliza recompensele pentru a incuraja comportamentul dorit, multe dintre comportamentele nedorite sunt incurajate din cauza recompenselor. Exemplele de astfel de recompense sunt reprezentate de proprietarul care ii permite pisicii sa intre in casa sau intr-o anumita camera pentru a o determina sa nu mai miaune sau de proprietarul care ii permite cainelui sa intre in casa pentru a-l opri de la a mai latra sau a mai manca resturi din gunoi.

O alta forma foarte puternica de invatare este aceea a fixarii/intaririi negative, atunci cand comportamentul animalului de companie este sustinut, consolidat si fixat deoarece ceva fie placut sau neplacut a fost inlaturat. Acesta ar putea fi cazul in care un caine manifesta agresiune si stimulul (persoana, alt animal) se retrage. Poate fi dificil sa se stabileasca ce ar putea sa sustina si sa intareasca un comportament, dar daca un comportament este in desfasurare, atunci (din perspectiva animalului de companie), intarirea opereaza spre mentinerea comportamentului-problema.

Ce rol are genetica si experienta timpurie in dezvoltarea problemelor de comportament?

Unele dintre cele mai importante cauze ale problemelor de comportament sunt factorii genetici si ambientali, iar acestia ar putea fi cel mai dificil de ameliorat. Factorii genetici pot influenta sau chiar dicta reactia animalului de companie la stimuli. Cele mai sensibile perioade sunt reprezentate de (1) perioada de socializare de la 3 la 12 saptamani, (2) experientele prenatale si neonatale si (3) socializarea secundara si dezvoltarea pana la maturitate. Lipsa stimularii, lipsa manipularii, lipsa expunerii, socializarea insuficienta si evenimentele stresante sau traumatice in mod particular in timpul acestor momente pot avea un impact major asupra comportamentului animalului de companie.

Ce teste pot fi efectuate pentru a determina o cauza comportamentala?

Un istoric al animalului preluat cu meticulozitate este unul dintre cele mai importante mijloace de determinare a cauzei unei probleme comportamentale. Acesta implica o analiza amanuntita a istoricului medical si comportamental al animalului de companie, incluzand orice fel de educatie sau dresaj, precum si circumstantele care privesc problema in sine. Interactiunile zilnice cu animalul de companie si orice modificari sau schimbari aparute in programul acestuia trebuie sa fie analizate.

Adesea, evenimentul care precipita modificarea comportamentala poate fi diferit de cel care-l mentine sau perpetua. Daca puteti surprinde problema pe un film video, acesta poate fi un suport valoros de diagnostic pentru medicul veterinar. Probabil, cel mai important element in stabilirea cauzei problemei si ceea ce planul de diagnostic ar putea avea nevoie va fi semnele clinice pe care voi le raportati. Avand in vedere ca nu putem intreba animalul de companie cum se simte sau daca-l doare ceva, noi vom avea nevoie sa aflam de la voi, proprietarii animalelor de companie, toate semnele pe care companionul vostru le manifesta, atat comportamentale, cat si medicale. Apoi, pe baza istoricului pe care voi ni-l oferiti, a problemelor de sanatate anterioare, a orice eventuale medicamente pe care companionul vostru le primeste si a constatarilor unei examinari fizice, s-ar putea sa fie necesara efectuarea unor teste de diagnostic suplimentare. Un diagnostic final al unei cauze comportamentale se poate realiza numai dupa ce toti factorii medicali au fost exclusi.

Ce afectiuni medicale pot cauza sau contribui la aparitia problemelor comportamentale?

Un declin in simtul auzului, al vazului sau a altor simturi ale animalului de companie; disfunctia de organ (de ex., bolile hepatice sau renale); bolile endocrine; bolile sistemului nervos; bolile tractului urinar (infectiile, tumorile sau pietrele); orice boala sau stare care ar putea duce la aparitia durerii sau disconfortului, precum si problemele care afecteaza mobilitatea animalului de companie, toate pot cauza sau contribui la probleme comportamentale.

1.     Orice afectiune care duce la o intensificare a durerii sau disconfortului poate duce la o irascibilitate crescute, o anxietate sau frica crescuta de a fi manipulat sau abordat si, in cele din urma, la o agresivitate crescuta.

Daca aceste manifestari agresive sunt inlaturate cu succes la eliminarea „pericolului/amenintarii” (si, de regula, ele sunt), comportamentul este consolidat sau argumentat. Afectiunile medicale care afecteaza urechile, glandele perianale, dintii si gingiile, oasele, articulatii sau spatele (discurile intervertebrale) sunt unele dintre cauzele cele mai obisnuite ale durerii si disconfortului. Daca mobilitatea animalului de companie este afectata, acesta poate deveni din ce in ce mai agresiv, optand sa amaninte si/sau muste, mai degraba decat sa se retraga. O reducere a mobilitatii ar putea la fel de bine sa afecteze urinarea si defecarea reducand capacitatea animalului de companie de a-si utiliza zona in care-si face necesitatile.

„Daca aceste manifestari agresive sunt inlaturate cu succes la eliminarea „pericolului/amenintarii”, comportamentul este consolidat.”

2.    Disfunctia senzoriala: Animalele de companie cu un simt al vazului sau auzului diminuate pot avea o abilitate scazuta de a detecta sau identifica stimulii externi si pot incepe sa raspunda diferit la comenzi, sunete sau semnale vizuale. Declinul senzorial este mult mai probabil sa fie sesizat pe masura ce animalele de companie imbatranesc.

3.    Bolile organelor interne, cum ar fi rinichii sau ficatul, pot cauza un numar de modificari comportamentale, in principal datorita metabolitilor toxici care se acumuleaza in sange. Declinul si disfunctia organelor este mult mai comuna la animalul de companie varstnic. Orice afectiune medicala care cauzeaza o frecventa crescuta a urinarii si un control scazut al urinei, cum ar fi boala renala, o infectie a vezicii urinare, pietrele vezicii urinare sau afectarea neurologica, poate duce la o intensificare in murdarirea casei. In mod similar, acele probleme care afecteaza frecventa defecarilor sau controlul intestinal, cum ar fi colita sau constipatia, pot duce la fenomene de murdarirea casei.

4.    Bolile sistemului nervos (ale creierului sau maduvei spinarii) pot conduce la o serie de modificari comportamentale si ale personalitatii. Conditii de tipul epilepsiei, tumorilor creierului, infectiile, bolile imune si degenerative, toate pot afecta in mod direct sistemul nervos al pisicii sau al cainelui si ca urmare, comportamentul acestora. La animalul de companie varstnic, transformariile aparute ca urmare a imbatranirii pot avea un efect direct asupra creierului, conducand la disfunctie cognitiva si senilitate.

5.    Sistemul endocrin (hormonal), de asemenea, joaca un rol critic in comportament. Activitatea in exces sau deopotriva activitatea insuficienta a oricaruia dintre organele endocrine poate conduce la o serie de probleme comportamentale. Glandele tiroide si paratiroide (situate la nivelul regiunii ventrale a gatului), glanda pituitara sau hipofizara (situata la nivelul creierului) si glandele adrenale sau suprarenale (prezente langa rinichi), pancreasul si organele reproductive, toate pot fi afectate de afectiuni sau tumori care conduc la o crestere sau diminuare in productia de hormoni. Tulburarile endocrine sunt mult mai probabil sa apara pe masura ce animalele de companie inainteaza in varsta.

6.    Procesul de imbatranire este asociat cu modificari progresive si ireversibile ale sistemelor din organism. Desi aceste modificari/transformari sunt considerate a fi individuale, animalul de companie varstnic este rareori afectat de o singura boala, ci mai degraba de multiple boli sau disfunctii de organ in diferite grade de evolutie. Declinul cognitiv si senilitatea au fost, de asemenea, recunoscute la cainii si pisicile in varsta. (Va recomand sa cititi materialele informative privind Problemele comportamentale ale animalelor de companie senioare si Disfunctia cognitiva la animalul de companie senior).

Ce teste trebuie sa fie efectuate pentru a stabili daca problema comportamentala a animalutului meu este cauzata de o afectiune medicala?

1. Istoricul clinic si examinarea fizica

Evaluarea incepe cu un istoric clinic si examinarea fizica. Nu uitati ca istoricul pe care-l furnizati ar putea fi singura modalitate de a stabili daca exista modificari comportamentale sau medicale. Aveti in vedere sa mentionati orice schimbare sau problema pe care ati observat-o in comportamentul animalului vostru de companie, indiferent de cat de minora vi se pare. In functie de semnele pe care le raportati si de constatarile examinarii, testele de laborator si o examinare mai amanuntita, cum ar fi o examinare neurologica sau testarea senzoriala pot fi necesare. Pentru unele dintre aceste teste, animalul vostru de companie poate necesita sa fie trimis catre un specialist.

2. Tratamentul medical, chirurgical, alimentar sau farmacologic

Inaintea initierii terapiei comportamentale, eventualele probleme medicale care au fost diagnosticate vor trebui sa fie tratate. O modificare a dietei sau un medicament de proba sau de verificare poate reprezenta un aspect important in diferentierea unei cauze comportamentale de una medicala (cum ar fi o dieta de excludere sau un tratament de proba cu steroizi care ar putea fi utilizate pentru a exclude o cauza alergica declansatoare). Interventiile chirurgicale pot fi indicate atunci cand o tumora este diagnosticata sau atunci cand castrarea este indicata pentru a reduce comportamentele influentate sexual ale masculilor. Medicul vostru veterinar poate initia tratamentul medical si comportamental pentru problemele comportamentale de lunga durata. Unul sau mai multe produse farmaceutice dintr-o gama variata de medicamente adresate problemelor de comportament si suplimente pot fi utile sau necesare in functie de tipul, intensitatea si severitatea tulburarii comportamentale.