Himalayana

Sa spui ca Himalaiana este populara este o afirmatie modesta. In fiecare an, Himalaiana isi recruteaza din ce in ce mai multi admiratori in fan clubul ei neexclusivist. Statutul de membru solicita numai doua lucruri – dorinta de a-ti imparti viata si inima cu o felina afectuoasa si devotata si amabilitatea de a-ti petrece o parte din fiecare zi dezmierdand o pisica entuziasta.

Istoricul si Originea

Supranumita si persana colorpoint, Himalaiana a fost creata in anii 1950 de catre crescatorii americani si britanici al caror obiectiv a fost sa dezvolte o rasa de pisici cu modelul si coloritul siamezei, dar cu forma capului si a corpului specifice persanei. Prin imperecherea persanelor si siamezelor si apoi prin incrucisarea descendentilor acestora, acesti crescatori au reusit sa reproduca tiparul dorit. Cat Fanciers’ Association (CFA) si American Cat Fanciers’ Association (ACFA) recunosteau rasa in 1957 sub denumirea de Himalaiana, denumire provenita de la modelul coloristic regasit si la alte animale ca iepurele himalaian. Pana in 1961, majoritatea asociatiilor feline din Statele Unite recunoscusera Himalaiana.

In 1984, Cat Fanciers’ Association unea rasele Himalaiana si Persana intr-o singura rasa, Himalaiana fiind considerata o diviziune mai degraba decat o rasa separata. Himalaienele sunt etalate in sectiunea de culoare himalaiana a rasei persane si sunt denumite persane varietatea pointed. Persanele care poarta gena colorpoint sunt denumite purtatoare colorpoint. Care a fost motivul acestei schimbari? In anii 1980, caracteristicile corpului, capului si blanii erau aceleasi la ambele rase. Numai culorile si modelul le-au ramas de la stramosii lor siamezele. De asemenea, din moment ce crescatorii trebuiau sa-si incruciseze Himalaienele cu persanele, atat atunci cat si astazi, pentru a mentine trasaturile conformationale ale capului si corpului, au aparut probleme la inregistrarea si in ceea ce priveste statutul hibrizilor rezultati. Initial, hibrizii nu au fost considerati membri de drept ai niciuneia dintre rase. Ca varietati ale aceleasi rase, hibrizii au putut fi inregistrati.

In orice caz, decizia a fost controversata si nu toata lumea a fost fericita de noua politica. Unii crescatori de persane n-au agreat ideea introducerii hibrizilor in liniile lor pur sange de persane, iar unii crescatori de himalaiene erau preocupati sa nu piarda rasa pe care se straduisera din rasputeri sa o perfectioneze. Ulterior, un grup de admiratori ai rasei s-au separat de CFA si au fondat National Cat Fanciers’ Association (NCFA) deoarece ei erau total impotriva noii politici.

Astazi, Himalaiana este acceptata ca membra de urmatoarele asociatii si organizatii internationale: American Association of Cat Enthusiasts (AACE), American Cat Association (ACA) ca diviziune a rasei Persana, American Cat Fancier's Association (ACFA), Canadian Cat Association (CCA), Cat Fanciers' Association (CFA) ca diviziune a rasei Persana, Cat Fanciers' Federation (CFF), National Cat Fanciers' Association (NCFA), Traditional Cat Association (TCA), The International Cat Association (TICA), United Feline Organization (UFO).

Deoarece Himalaienele sunt de regula incrucisate cu persanele, majoritatea asociatiilor au reguli speciale care iau in considerare acesti hibrizi himalaiana/persana. In TICA, de exemplu, hibrizii de persana, himalaiana si exotic (persana cu parul scurt) pot fi inregistrati si etalati in grupa rasei parentale cu care se aseamana cel mai bine. Acest lucru inseamna ca daca in urma incrucisarii unei persane cu o himalaiana rezulta pisoi care seamana cu himalaienele, ei pot fi inregistrati si etalati ca himalaiene. Daca pisoii seamana cu persanele, ei pot fi inregsitrati si etalati ca persane.

Aspectul Exterior si Dimensiunile

Ciolanoasa, lata la nivelul toracelui, scunda in picioare si masiva peste umeri si crupa, Himalaiana ideala este o pisica mare si puternica care da impresie generala de rotunjime. Blana sa lunga accentueaza impresia de rotunjime si masivitate.

Exista doua tipuri faciale distincte – extrem si traditional. In cazul ambelor tipuri, Himalaiana are urechile mici si rotunjite, situate sub linia fruntii, ochi mari si rotunzi, obraji plini si o barbie foarte bine dezvoltata. Desi tipul extrem este favorit in cadrul expozitiilor, tipul traditional are mai multi admiratori. Fata tipului extrem este rotunda si turtita, iar nasul este scurt si carn cu un stop definit. Nasul este aproape la acelasi nivel cu ochii. Tendinta actuala este de a accentua mai mult tipul facial extrem iritand pe unii crescatori care sunt de parere ca exagerarea acestui tip va antrena daune asupra rasei. Problemele semnalate includ dificultate in respiratie, curgerea ochilor, malocluzii si distocii.

Tipul traditional este de asemenea rotund si masiv. Desi nasul este scurt si carn, el este plasat sub nivelul ochilor, iar stopul este putin marcat. Pare-se ca acest tip a fost incercat de mai putine probleme decat contracandidatul sau extrem.

Ca si stramosii lor siamezele, himalaienele sunt decorate cu modelul pointed. Culorile pointed si linx-point acceptate sunt foca, ciocolatiu, liliachiu, albastru, portocaliu, crem, carapace de testoasa, albastru-crem, ciocolatiu-carapace de testoasa si liliachiu-crem.

La maturitate, Himalaiana poate avea o greutate corporala in jur de 4-6 kg.

Personalitatea

Himalaienele sunt companioanele perfecte de interior. Ca si surorile lor persanele, Himalaienele sunt afectuoase si loiale. Sunt blande, calme si au un temperament echilibrat, dar in acelasi timp au si o latura haioasa si jucausa. Himalaienelor le place sa va aduca diferite obiecte, astfel ca o bucata de hartie mototolita sau o jucarioara le vor capta atentia pentru cateva ore. Mult mai vorbarete si mai active decat persanele – un dar de la stramoasele lor siamezele, fara nicio discutie – ele sunt totusi mult mai tacute si mai putin active decat siamezele. Himalaienele sunt devotate si dependente de compania si protectia companionilor lor umani. Tanjesc dupa atentie si adora sa fi rasfatate, ingrijite si frezate, ceea ce este un lucru bun din moment ce orice proprietar de himalaiana isi va petrece o parte din zi facand asta.

Relatiile cu Familia si Casa

Himalaiana este o felina prietenoasa si toleranta, acceptand cu usurinta poznele copiilor si dovedindu-se o companioana ideala pentru acestia. Cu toate acestea, ea isi va crea o legatura mult mai puternica cu copiii de varste mai mari sau cu adultii care sunt dispusi sa-i respecte tabieturile si clipele de singuratate. Se intelege bine si cu alte animalute de casa, chiar si cu cainii, mai ales daca creste alaturi de acestia.

Aspecte Particulare

Crescatorii recomanda o sedinta de ingrijire de circa 10-15 minute in fiecare zi si o sedinta de toaletare minutioasa de circa o ora o data pe saptamana. In timpul lunilor de naparlire – primavara cand isi inlatura blanitele de iarna dese si toamna inainte de cresterea blanii protectoare de iarna – ingrijirea suplimentara este de regula necesara. Imbaierea ocazionala este de asemenea necesara pentru a indeparta stratul grasos acumulat. Unii crescatori recomanda o baie la fiecare doua saptamani, dar in linii mari depinde de gradul si de repeziciunea cu care se ingrasa parul. Toaletarea faciala zilnica este necesara daca lacrimile au tendinta de a pata regiunile invecinate ochiului, aspect intalnit frecvent la aceasta rasa. Din fericire, datorita personalitatilor lor blande si tolerante, himalaienele vor accepta sedintele de toaletare daca sunteti gentili si le obisnuiti cu astfel de manopere inca din copilarie. Unii crescatori sustin ca blana himalaienei este foarte usor de intretinut si ca lacrimarea excesiva nu este o problema atat de mare cum se intampla in cazul persanelor.

Boli si Afectiuni Curente

Afectiunile frecvent semnalate la Himalaiana sunt reprezentate de respiratia dificila, lacrimarea excesiva, malocluziile si distociile datorate dimensiunilor capului si fetei plate specifice tipului extrem al Himalaienei. Se pare ca, Himalaienele traditionale au tendinta de a avea mai putine probleme de sanatate. Boala rinichiului polichistic, care poate induce insuficienta renala, este de asemenea bine cunoscuta la unele linii de persane si himalaiene. Inainte de achizitionarea unei Himalaiene intrebati crescatorul daca pisica a fost testata pentru aceasta maladie.

Masculii, ca in cazul oricarei alte rase de pisici, nu sunt feriti de sindromul urologic felin (formarea de pietricele la nivel renal sau vezical), motiv pentru care trebuie avuta o atentie sporita asupra alimentatiei si a aparitiei eventualelor dificultati in urinare.

Ideal este ca dupa varsta de 5-6 ani, chiar daca aveti un exemplar sanatos, sa-i faceti un control de rutina si cateva investigatii (ecografie, radiografie, analize de sange si urina) pentru a depista din timp eventualele sensibilitati si pentru a incerca remedierea acestora printr-o alimentatie corespunzatoare sau cu ajutorul unui tratament adecvat.

Speranta Medie de Viata a Himalaienei este de 13-16 ani.