miercuri, 23 august 2017

Grupele de Sange ale Felinelor si Incompatibilitatile de Sange

Exact ca si la oameni si caini, pisica are grupe de sange diferite. Acestea sunt importante deoarece grupele de sange determina compatibilitatea sangelui.

Exista trei grupe majore de sange la feline: A, B si AB. Grupa A este cea mai comuna, iar grupa B este destul de comuna la anumite rase. Grupa AB tinde sa fie rara la toate rasele.

Intrucat pisicile cu pedigree din diferite tari sunt uneori reproduse din rezervoare genetice destul de diferite, in unele cazuri, frecventa pisicilor cu grupa de sange A si B poate varia de la o tara la alta, astfel ca grupa sanguina a fiecarei pisici in parte niciodata nu trebuie presupusa, ci testata.


Determinarea grupelor de sange

Grupa sanguina a unei pisici este determinata genetic. O singura pereche de gene este, in general, responsabila pentru determinarea grupei sanguine, iar gena pentru grupa A este dominanta fata de gena pentru grupa B.

Acest lucru inseamna ca o pisica care are grupa sanguina A poate avea fie doua gene de tip A (denumita homozigot – doua gene identice – pentru tipul A), fie poate avea o gena de tip A si una de tip B (denumita heterozigot, avand doua gene diferite). La o pisica heterozigota, tinand cont de faptul ca gena A este dominanta, aceasta va avea grupa sanguina A. Pentru ca o pisica sa aiba grupa sanguina B, aceasta trebuie sa fie purtatoarea a doua gene de tip B (de exemplu, este homozigota pentru tipul B) – a se vedea Tabelul 1. Grupa sanguina AB este mostenita independent, iar gena AB pare sa fie dominanta fata de gena B, dar recesiva fata de gena A.

Tabelul 1: Grupele sanguine A si B si genele de grupa sanguina la pisici


Gena 1
Gena 2
Note
Grupa sanguina A
A
A
Homozigot
Grupa sanguina A
A
B
Heterozigot
Grupa sanguina B
b
B
Homozigot

Majoritatea pisicilor sunt fie de grupa A, fie de grupa B. Acestea sunt determinate de o singura pereche de gene. Gena pentru grupa A (indicata prin „A”) este dominanta fata de gena pentru grupa B (indicata prin „b”). Pentru ca o pisica sa aiba grupa B, aceasta trebuie sa fie homozigota (sa aiba doua gene „b”). O pisica cu grupa A poate fi homozigota (sa aiba 2 gene „A”) sau heterozigota (sa aiba o gena „A” si o gena „b”).

In functie de genotipurile pisicilor-parinti (ce gene poarta acestia), o portiune variabila de pisoi rezultati in urma imperecherii pot fi de grupa A sau de grupa B. Insa, daca doua pisici de grupa B se imperecheaza, toti pisoii vor avea grupa B (deoarece ambii parinti vor fi homozigoti pentru gena „b”).  

Desi pisicile de grupa sanguina A sunt, in general, cele mai comune, frecventa pisicilor de tip A si B variaza de la o tara la alta si de la o rasa de pisici la alta. De exemplu, siameza si unele dintre rasele inrudite par sa aiba numai grupa A, in timp alte rase pot avea pana la 50% pisici de grupa B.

Grupa sanguina a unei pisici poate fi determinata destul de simplu prin intermediul testelor care sunt disponibile in clinicile veterinare (cum ar fi testele tip card sau testele de imunocromatografie) sau intr-un laborator de diagnostic ce foloseste tehnici similare sau mai avansate. Aceste teste sunt, de regula, foarte sigure. In plus, compozitia genetica a unei pisici (ce gene de tip sanguin poarta) poate fi aflata prin trimiterea unei probe de sange sau a unui tampon prelevat din obraz spre un laborator veterinar de genetica.    
     
Intr-o situatie de urgenta, daca aceste teste de sange nu sunt disponibile, compatibilitatea dintre doua pisici poate fi verificata prin efectuarea probele de compatibilitate incrucisata.    
                                              
Incompatibilitatea de grupe sanguine

Toate pisicile cu grupa sanguina B prezinta in mod natural niveluri ridicate de anticorpi anti-A in sangele lor. Anticorpii sunt parte a sistemului imunitar, iar acest lucru inseamna ca, daca o pisica de tip B ar primi sange de la un donator de tip A, acest lucru ar putea cauza o reactie severa si chiar fatala, deoarece sistemul imunitar va recunoaste sangele de tip A ca „strain” si-l va ataca.

Unele dintre pisicile cu grupa A, de asemenea, au anticorpi anti-B ce sunt sintetizati in mod natural, ceea ce inseamna ca si ele pot sa dezvolte reactii severe daca li se administreaza sange incompatibil.

Transfuziile de sange sunt uneori necesare pisicilor, iar acestea pot fi proceduri salvatoare de viata la unele pisici cu anemie severa. Daca sunt efectuate in mod adecvat si cu atentie, transfuziile de sange pot fi foarte sigure, dar reactiile de transfuzare pot fi o problema majora la pisici. Datorita anticorpilor lor cu aparitie naturala chiar si o prima transfuzie poate fi incompatibila la pisici si poate cauza o reactie majora (potential fatala) de transfuzare.

Acest lucru inseamna ca pisicile trebuie sa fie intotdeauna testate pentru grupele sanguine sau supuse testelor de compatibilitate incrucisata, daca vor trebui sa primeasca sange si atunci cand doneaza sange pentru a se asigura ca o eventuala transfuzie este compatibila.

Izoeritroliza neonatala

Toti anticorpii prezenti in sangele unei pisici de sex femel vor fi transferati in laptele si colostrul (prima secretie lactata secretata) acesteia si prin intermediul acestor secretii vor fi transferati puilor acesteia in timpul alaptarii. In timpul primelor 24 de ore de viata, intestinul pisoiului este adaptat special incat sa poata absorbi acesti anticorpi, astfel incat pisoii sa dobandeasca „protectie pasiva” de la pisica-mama; altfel spus, acesti anticorpi absorbiti vor proteja pisoii impotriva bolilor in primele lor saptamani de viata.

Acest proces este extrem de benefic pentru pisoi, dar, uneori, poate cauza probleme in functie de grupele de sange si incompatibilitatile sanguine. Daca pisica-mama are grupa sanguina B, aceasta va prezenta in mod natural anticorpi anti-grup A. Daca aceasta este imperecheata cu un motan cu grupa sanguina A, unii dintre pisoii ce rezulta din aceasta imperechere vor avea grupa sanguina tip A si atunci cand se vor hrani cu laptele matern in primele 24 de ore de viata, ei vor absorbi anticorpii anti-grup A alaturi de ceilalti anticorpi protectori. Anticorpii anti-grup A mai apoi vor distruge celulele rosii ale sangelui pisoiului exact intocmai cum s-ar fi intamplat in cazul unei transfuzii incompatibile de sange. Aceasta este o afectiune cunoscuta ca izoeritroliza neonatala. Aceasta poate fi o cauza majora de moarte la pisoii de varste foarte fragede la anumite rase de pisici (in special, la cele care au un numar mare de pisici cu ambele grupe de sange, A si B).

Aceasta boala nu se inregistreaza la pisoii cu grupa B nascuti de o pisica cu grupa A, deoarece pisicile cu grupa A au niveluri mult mai scazute de anticorpi contra celulelor sanguine de tip B si, adesea, nu au anticorpi deloc.

Ce ar trebui sa observati la pisoii afectati

La nastere, toti pisoii vor fi normali, dar, la scurt timp dupa ce se alapteaza, toti pisoii cu grupa A (sau AB) din cuibul respectiv pot incepe sa prezinte semne de boala.

Severitatea semnele este foarte variabila, cel mai probabil fiind determinata in mare masura de cantitatea de anticorpi anti-grupa A pe care pisoiul i-a absorbit:
  • Moartea subita, fara vreun semn de avertizare anterior la unii pisoi
  • Majoritatea pisoilor afectati vor parea ca-si pierd din vivacitate si vigurozitate dupa cateva zile de la nastere – vor inceta sa mai suga de la pisica-mama, par slabiti si adesea, vor avea un colorit palid sau pot deveni icterici (galbeni)
  • Adesea pisoii afectati vor elimina urina de culoare rosie, datorita prezentei hemoglobinei (eliberata in urma distrugerii celulelor rosii ale sangelui) in urina
  • Pisoii usor afectati pot prezenta putine semne, dar varful cozii lor (si uneori, al urechilor) se poate necroza treptat. Acest lucru se intampla deoarece anticorpii contra celulelor rosii ale sangelui pot impiedica circulatia normala a sangelui spre extremitati
  • Unii pisoi pot sa nu fie afectati, neprezentand nici un semn de boala

Tratamentul pisoilor afectati

Odata ce pisoii au absorbit anticorpii, problema este foarte dificil de tratat.

  • Daca problema este observata in primele cateva ore de viata, pisoii vor trebui sa fie separati de pisica-mama pentru restul primelor 24-48 de ore de viata pentru a se evita absorbtia suplimentara a anticorpilor anti-grup A din colostru
  • Daca exista posibilitatea ca pisoiul sa fie transfuzat cu celule rosii spalate de la o pisica cu grupa B (de exemplu, de la pisica-mama) pentru a suplimenta celulele rosii ale sangelui de grupa B care nu vor fi distruse de anticorpii anti-grupa A. Acest lucru, adesea, nu este posibil, dar atunci cand posibilitatea este luata in considerare, celulele trebuie sa fie spalate mai intai pentru a inlatura serul (si anticorpii anti-grupa A) pentru a preveni distrugerea ulterioara a celulelor rosii de tip A existente ale pisoiului. In general, problema este depistata prea tarziu pentru ca aceasta procedura sa fie utila si exista dificultati reale si de natura practica in asigurarea unei transfuzii de sange la un pisoi nou-nascut.

Prevenirea izoeritrolizei neonatale

Tinand cont de faptul ca tratamentul este rareori posibil, este mult mai important ca problema sa fie prevenita de la a se produce. Afectiunea este cel mai probabil sa apara la pisicile de rasa pura, mai ales la acelea la care exista o frecventa ridicata a pisicilor atat de grupa A, cat si de grupa B in rasa. In aceste situatii, grupa sanguina a pisicilor care urmeaza sa fie utilizate pentru imperechere trebuie sa fie intotdeauna determinata inainte de selectarea pentru imperechere. Exista cateva abordari care pot fi urmate.

  1. Evitati in totalitate utilizarea pisicilor de grupa B pentru imperechere. Astfel evitati problema, dar, in acelasi timp, poate fi limitat rezervorul de reproductie si selectia pisicilor pentru reproductie, care pot fi de nedorit din alte motive.
  2. Pisicile de grupa B vor fi imperecheate numai cu motani de grupa B. Astfel veti evita problema, dar, din nou, va fi limitat numarul imperecherilor. Toti pisoii rezultati din astfel de imperecheri vor fi de grupa B, astfel ca aceasta abordare poate avea tendita de a creste treptat proportia pisicilor de grupa B dintr-o rasa.
  3. Evitati ca pisoii de grupa A sa suga colostrul de la o pisica-mama de grupa B in primele 24-48 de ore de viata. Aceasta metoda a fost utilizate de multi crescatori si poate avea succes. Metoda necesita testarea de grupa sanguina a pisoilor nou-nascuti folosindu-se sangele de la nivelul cordonului ombilical. Pisoii de grupa A si AB trebuie sa fie separati de pisica-mama, iar restul pisoilor de grupa B din cuib pot fi lasati sa se alapteze de la pisica-mama. Pisoii separati de mama trebuie sa fie alaptati artificial in primele 24-48 de ore de viata (sau pusi cu o pisica-mama adoptiva de gupa A care alapteaza), dupa care pot fi repusi in conditii sigure inapoi cu pisica-mama naturala deoarece ei nu vor mai avea posibilitatea de a absorbi anticorpii la nivel intestinal.

Frecventa aproximativa a pisicilor de grupa B in cadrul diferitelor rase

NOTA!! Aceste date sunt furnizate doar cu scop informativ si trebuie subliniat faptul ca ele pot varia de la o tara sau regiune la alta.

Rasele doar cu grupa A sau o frecventa scazuta a grupei B (mai putin de 10%)

  • American Shorthair
  • Bengaleza
  • Maine Coon
  • Norvegiana de Padure
  • Oriental Shorthair
  • Siameza
  • Tonkineza


Rasele cu o frecventa intermediara de pisici cu grupa B (10-25%)
  • Abisiniana
  • Birmaneza
  • Burmeza
  • Himalaiana
  • Persana
  • Somaleza
  • Sphynxul


Rasele cu o frecventa ridicata de pisici cu grupa B (peste 25%)
  • British Shorthair
  • Cornish Rex
  • Devon Rex
  • Exotica
  • Ragdol-ul
  • Angora turceasca
  • Turkish Van