Manx-ul

Pentru unii, unei pisici fara o coada eleganta si expresiva pe care s-o balanseze cand este manioasa, sa si-o infoaie cand se sperie si pe care s-o poarte ridicata cu mandrie, ii lipseste o parte indispensabila a trasaturilor ei. Admiratorii Manx-ului nu sunt de aceeasi parere, iar crescatorii entuziasti ai rasei sustin ca Manx-ul are o personalitate felina la fel de bine conturata ca a oricarei pisici cu coada. Aceasta rasa de pisici rotunjoare si care te ademenesc sa le imbratisezi, bine-cunoscuta pentru lipsa de coada, are o personalitate complexa si o istorie lunga si fascinanta.

Istoricul si originea

Manx-ul si-a facut aparitia de multe secole pe insula Man, o mica insulita localizata in Marea Irlandei, la jumatatea distantei dintre Liverpool, Anglia, si Belfast, Irlanda. Din moment ce pe insula nu existau feline indigene din care Manx-ul sa se fi putut dezvolta, pisicile domestice cel mai probabil au fost introduse de catre exploratori si colonisti, dar cine si cand sunt intrebari inca neelucidate. Unii sunt de parere ca Manx-ul ar descinde din britanicele cu parul scurt, ceea ce este foarte probabil avand in vedere invecinarea Angliei de insula Man. Multe vase comerciale se opreau in insula, astfel ca stramosii Manx-ului au putut ajunge aici din alte parti ale lumii.

Geneticienii sunt de parere ca lipsa cozii Manx-ului este rezultatul unei mutatii naturale spontane care s-a produs in populatia pisicilor domestice rezidente ale insulei Man. Avand in vedere mediul restrans al insulei si fondul genetic redus, gena dominanta care guverneaza lipsa cozii la Manx a fost transmisa cu usurinta de la o generatie la alta. Cu toate acestea, nimeni cu stie cu siguranta cand acest lucru s-a intamplat sau daca mutatia s-a produs in realitate pe insula Man.

Pentru a justifica lipsa cozii Manx-ului nu avem decat mituri si legende. Potrivit uneia dintre aceste istorioare, Manx-ul ar fi rezultatul incrucisarii unei pisici cu un iepure (apropo, lucru imposibil din punct de vedere biologic). O alta poveste sustine ca invadatorii irlandezi au furat cozile pisicilor pentru a le pune la caciulile din blana, iar dupa aceea, pisicile le-ar fi smuls pisoilor lor cozile pentru a-i proteja de hoti. O a treia istorioara relateaza ca pe arca lui Noe erau pasagere doua pisici, dar pentru ca au ajuns sa se imbarce tarziu, Noe ar fi trantit poarta pe cozile lor.

Astazi, rasa este acceptata de urmatoarele asociatii si organizatii internationale: American Association of Cat Enthusiasts (AACE), American Cat Association (ACA), American Cat Fancier's Association (ACFA), Canadian Cat Association (CCA), Cat Fanciers' Association (CFA), Cat Fanciers' Federation (CFF), The International Cat Association (TICA), United Feline Organization (UFO), FiFe (Federation Internationale Feline) si AFR (Asociatia Felina Romana).

Aspectul exterior si dimensiunile

Manx-ul este singura rasa de pisici cu adevarat fara coada. Impresia generala pe care o degaja un Manx este aceea de rotunjime, accentuata de lipsa cozii. De la capul rotund si obrajii proeminenti pana la „tartita” rotunda si coapsele musculoase si pline, Manx-ul este o pisica voinica, compacta si durdulie. Pieptul este lat, membrele anterioare sunt scurte si solide, iar spatele este scurt si arcuit din regiunea umerilor pana la crupa. Membrele posterioare sunt mult mai lungi decat cele anterioare, facand ca crupa sa fie situata la o inaltime mai mare decat umerii.

Masculul de Manx, de regula, cantareste in jur de 4,5-5,5 kg, in timp ce femelele prezinta o greutate corporala de circa 3,5-4,5 kg.

Blana este lucioasa, scurta si deasa si este prevazuta cu un strat profund de puf ca vata care-i confera Manx-ului aspectul de pernuta de plus. Cymric-ul, versiunea cu parul lung a Manx-ului, este identic cu Manx-ul din toate punctele de vedere, exceptie facand lungimea parului. Cat Fanciers’ Association considera Manx-ul cu parul lung ca fiind o diviziune a rasei Manx, dar majoritatea altor asociatii il considera o rasa separata, de sine statatoare.

„Gena Manx” produce o varietate de lungimi de coada. Tipurile de coada sunt repartizate in patru varietati: rumpy, rumpy-riser, stumpy si longy. Varietatea rumpy este extrem de apreciata de catre entuziastii expozitiilor feline, din moment ce aceasta este varietatea favorita in ringul de expozitie. Exemplarele Manx rumpy sunt complet lipsite de coada si adesea prezinta o depresiune la baza coloanei vertebrale acolo unde in mod normal ar incepe coada. Manx-ii rumpy-riser au un scurt ciot de coada care este format din 1-3 vertebre conectate la ultimele oase ale coloanei vertebrale (sacrumul). Exemplarele din aceasta varietate pot fi etalate in cadrul expozitiilor feline atata timp cat aceasta expansiune verticala a cozii nu se opreste in mana arbitrului atunci cand pisica este mangaiata. Pisicile Manx stumpy au o coada scurta sub forma de ciot care este frecvent rasucita sau curbata, iar pisicile cu acest tip de coada au de regula atribut de animalute de casa.

Pisicile din varietatea longy au cozile de aproximativ aceeasi lungime ca o pisica obisnuita. Multi dintre crescatori le scurteaza cozile acestor pisoi cu calitati de animalute de companie pentru a-i face mai usor de plasat si pentru a evita o manifestare a genei Manx, care determina vertebrele cozii sa se osifice odata cu inaintarea in varsta, provocand dureri mari.

Personalitatea

Manx-ul poate avea coada scurta, dar are o personalitate complexa. Fanii lui spun ca Manx-ul isi etaleaza sentimentele foarte bine fara a avea o coada pe care sa o unduiasca.

Manx-ul se adapteaza bine celor mai multe situatii. Sunt jucause si se bucura de o repriza de joaca. Sunt fascinati de apa – cel mai probabil datorita acelor multi ani petrecuti pe insula Man. Manx-ii sunt exceptionali saritori datorita membrelor lor posterioare puternice, astfel ca niciun dulap sau sertar nu este ferit de curiozitatea lor. Daca i se da oportunitatea, Manx-ii devin buni prinzatori de soareci.

Relatiile cu familia si casa

Inteligente, sociabile si adaptabile, pisicile Manx isi creaza legaturi puternice bazate pe dragoste si incredere cu alesii lor umani. Chiar daca ei, de regula, isi aleg o persoana speciala, Manx-ii se inteleg bine cu toti membrii familiilor lor, inclusiv cu copiii, alte pisici si chiar cu cainii.

Aspecte particulare

Chiar daca blana este scurta, ea este deasa si este prevazuta cu un puf profund ca de bumbac, astfel ca, chiar si Manx-ul cu parul scurt are nevoie de o minima ingrijire. Pieptanarea saptamanala cu un pieptan de buna calitate din otel inoxidabil este in general suficienta.

Preturile pisoilor cu calitati de animalute de companie variaza de la 300$ pana la 600$, in functie de crescator, regiune, sex si varietatea de culoare si model. Pisoii Manx rumpy rari si foarte apreciati pot fi gasiti la preturi de circa 1000$ si uneori chiar mai mult, mai ales daca intrunesc cerintele standardului pentru expozitie. Adevaratele exemplare de Manx rumpy care, de asemenea, poseda conformatia corporala si tipul de cap necesare pentru a excela in ringul de expozitie sunt rare si apreciate de catre crescatori si expozanti.

Boli si afectiuni curente

Pisoii Manx homozigoti (pisoii care mostenesc doua copii ale genei Manx – una de la fiecare parinte) mor in vivo, inca de la inceputul dezvoltarii lor embrionare. Din moment ce pisoii homozigoti compromit un sfert din toti pisoii conceputi in urma imperecherilor dintre pisicile Manx (Manx-Manx), cuiburile de fatare ale Manx-ilor sunt de regula formate din putini pui, in medie 3-4. Gena care cauzeaza lipsa cozii, gena Manx, poate de asemenea, induce defecte severe ale coloanei vertebrale cum ar fi lipsa unor vertebre, fuziunea vertebrelor, spina bifida, precum si defecte ale colonului. Aceste probleme, de regula, isi fac simtita prezenta in primele 4 saptamani de viata, dar asta nu inseamna ca nu pot aparea si mai tarziu. Majoritatea crescatorilor isi pastreaza puii pana la varsta de cel putin 16 saptamani inainte de a-i da spre achizitie. Cumparati de un crescator care este dispus sa garanteze sanatatea pisoilor lui si evitati pisicile Manx care etaleaza orice semn de slabiciune pe trenul posterior sau pe cele care au un mers rigid, sar sau au probleme in deplasare.

Masculii, ca in cazul oricarei alte rase de pisici, nu sunt feriti de sindromul urologic felin (formarea de pietricele la nivel renal sau vezical), motiv pentru care trebuie avuta o atentie sporita asupra alimentatiei si a aparitiei eventualelor dificultati de urinare.

Ideal este ca dupa varsta de 6-8 ani, chiar daca aveti un exemplar sanatos, sa-i faceti un control de rutina si cateva investigatii (ecografie, radiografie, analize de sange si urina) pentru a depista din timp eventualele sensibilitati si afectiuni ascunse si pentru a incerca remedierea acestora printr-o alimentatie corespunzatoare sau cu ajutorul unui tratament adecvat.

Speranta de viata a Manx-ului este de 9-15 ani.